Da, interesant. Am citit cartea prin 2006. Pasajul cel mai simpatic este ăla în care Chip vrea să plece din Lithuania şi lucrul ăsta este imposibil pentru că erau suspendate cursele companiilor externe iar avioanele companiei naţionale, care fuseseră cumpărate de un computer al unui fond de investiţii cu puţin timp în urmă, erau tăiate cu flexul pe pistă de recuperatori. Şi o tuşă referitoare la România: în beciul ăla sinistru în care tatăl tipului se seniliza rapid, printre milioane de obiecte inutile sau distruse, erau şi acele “sticle de vin românesc de nebăut, cu dopuri putrezite”. Cartea asta s-a vândut în milioane de exemplare şi a luat toate premille literare posibile în US. Bună imagine…