Sâmbătă seară, înainte să urc într-un taxi, observ pe locul soacrei un roman de James Clavell.
“Aha! Citim James Clavell?”, încep eu o conversaţie.
“N-avem încotro”, vine răspunsul şugubăţ.
“Cum adică?”, mă fac eu că nu pricep.
“Păi dacă n-am găsit Libertatea…”
Poate ca nu e singurul, poate face taximetrie pentru a socializa sau din plictiseala, poate…
App de carti ,Dragos …. Te-am mai intrebat candva ce mi-ai recomanda sa citesc …spune-mi ceva titluri de carti interesante si savuroase ,te rog ! O primavara parfumata ca a mea ,sa ai !
haha
asa am asistat eu la un schimb de replici odata, suna cam asa:
“-sa nu exageram!”
-dar de ce sa nu exageram?”
Genul de fază de tip “No Comment” :)) Era tare să-i cânte și ceva Bach pentru că nu-și mai găsise cd-u’ cu Guță.
aceasta e adevarata noastra fata, citim libertaea ca de Kant, Schopenhauer etc. ne-am plistisit.
Nu, faza e clara dupa mine: omul nu a gasit Libertatea la chiosc si a cumparat in loc Adevarul, ziar care se distribuie joi impreuna cu o carte. Saracul om s-a trezit astfel cu “una bucata de cultura” in masina, fara sa vrea.Oricum ramane dilema intelectualului care citeste intamplarea lui Dragos: oare de ce o fi dat omul acela 11 lei pe ziar + carte, cand putea sa isi cumpere Cancan sau Click ?! Intrebare retorica totusi 🙂
locul soacrei :)?
@ david : are si taximetristul niste standarde 😛
foarte tare. uite ce bine e ca se dau carti la ziare.
Ce sa faca omul, trebuie sa-si castige banii din ceva. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunte la preocuparile avute pana la momentul disponibilizarii. E si trist. E si din viata. Asta ne ajuta sa fim mai atenti la idei preconcepute. Gen, e taximetrist, bea cafea, citeste click, iti face turul orasului daca te simte strain (de tara sau de oras) si te baga in spaima cu stilul periculos de condus.