În nord, dealurile Siamului găzduiesc aşezările unor oameni mai tradiţionalişti şi mai săraci chiar şi decât thailandezii înşişi: aşa-zisele “triburi”. Cei mai mulţi au tenul foarte închis la culoare, astfel că orice drum spre emancipare în această ţară le este închis. Nimeni nu-i educă, nimeni nu-i angajează, dar toată lumea se plânge dacă fură sau cerşesc (pentru că, evident, sunt leneşi şi nu vor să muncească).
Turismul, această pleaşcă aterizată din senin pe capul Thailandei, a găsit o rezolvare şi pentru această problemă. Turiştii europeni şi americani sunt sensibili la populaţii exotice, aşa că thailandezii au învăţat să-şi stăpânească dispreţul şi să organizeze plimbări de una şi chiar mai multe zile “la triburi”. Cu timpul, au dezvoltat chiar şi un discurs rudimentar despre “remote hilltribes” şi “unspoiled traditions”, de-ţi vine-a crede că ai de-a face cu antropologi adevăraţi, nu cu agenţi de turism. Oamenii triburilor au învăţat şi ei, la rândul lor, să producă mici obiecte de artizanat şi să aştepte turiştii cu taraba întinsă şi cu copilul alături, gata de poză.
Cultural vorbind, turismul acesta a produs un dezastru echivalent cu ce a făcut la noi “Cântarea României”. Ziua pe care am petrecut-o plimbându-ne de la un trib la altul mi-a lăsat un puternic gust de “Tezaur Flocloric” şi adevărul e că Mărioara Murărescu mai lipsea pentru a completa exotismul artificios al peisajului.
Pe de altă parte, nu poţi să nu observi că valurile de turişti asigură realmente supravieţuirea acestor oameni care, altfel, ar fi nevoiţi să se întoarcă la furat şi la cerşit, în mereu reînnoitul dispreţ al majorităţii. Şi nu poţi să nu te gândeşti la şatrele noastre de ţigani pe care încă nu s-a gândit nimeni să le exploateze ca pe nişte focare de turism exotic.
Interesant articol. Ar fi bine sa-l vada si “ministra” noastra de turism. Poate ii vor veni niste idei. S-ar face ceva bani la bugetul tarisoarei noastre, ca doar se stie ca aici sant cei mai colorati, multi si diversificati tigani. S-ar putea putea face si pelerinaj la castelele lor, sa se vada unde se creeaza “melodioase melodii” ptr cu lipici la occidentali.
totusi intre tailandezi si tribali nu exista o deosebire rasiala ci doar una sociala. sa nu uitam ca tiganii-s din subcontinent
sunt tare curios unde vrei s-ajungi cu ideea asta, dincolo de faptul că porneşte de la o premisă falsă. între thailandezi şi triburi există cel puţin câteva diferenţe etnice. dar să admitem că nu există. unde vrei să ajungi?
mi se pare tare trista poza cu fetita cu gatul lungit ca sa-si poata purta ornamentul (ultima din dreapta jos). cel putin cred ca i-a fost lungit gatul, de regula asa se procedeaza. o forma de mutilare (si discriminare de gen) care speram sa fi disparut sau macar sa o fi remarcat ca atare. este cruda!
Pai de ce “tigani”? “Tiganii lor” e o formulare la fel de peiorativa ca “romii nostri”. Articolul e OK dar situatia de acolo nu prea are legatura cu ce avem noi aici. Daca japonezii ar fi visat si ei la rasa ariana pura si ar fi macelarit niste “triburi” doar pentru ca nu le placea etnia lor, ar fi supravietuit cativa si dupa 50 de ani de la razboi ar fi obtinut identificarea etniei discriminate drept “tthhai” si niste milioane de dolari de la Uniunea Asia Pacific pentru integrarea lor, atunci puteam vorbi de similaritati. Cum japonezii au fost condusi de un imparat care voia mai mult imperiu si resurse decat rasa galbena pura, “triburile” au avut o poveste diferita sau poate inca nu s-a documentat nimeni suficient pentru un documentar pe tema asta.
Oricum, mergand pe cliseele prezente in articol, chiar daca s-ar fi gandit cineva la un tur din asta, respectivul si-ar fi dat seama ca e o idee proasta pentru ca: 1.dupa turul ala turistii ar trebui sa mai aiba bani de cheltuit – adica sa nu-i fure romii pe toti; 2. genul asta de atractii il faci cand ai deja oarece turism de masa, infrastructura si imagine externa – adica nu esti tara de secol XVII in care locuitorii is romi care cand nu-s hoti se ocupa cu vrajitoria; 3. turistul vine sa vada o curiozitate, un element exotic, un ceva diferit fata de tara in care se afla sau pe care le-a mai vazut – nu sa dea bani unora care-si tin copii subnutriti ca sa faca mai multi bani din cersit in timp ce ei dau banii respectivi pe alcool sau pe te miri ce; 4. cand pleaca din tara turistii ar trebui sa poata spune prietenilor sau cititorilor lucruri pozitive sau cel putin de genul “da frate, am fost acolo, am vazut care-i treaba, cam mult kitsch in locul ala da` macar le da de lucru oamenilor alora” in loc de “bai, sa nu cumva sa mergi acolo: m-am dus si io intr-un tur cica sa vad cum se fac niste chestii de cupru si aia mi-or pus cutitu-n gat ca sa le cumpar o cana cu 300 de dolari”.
Altfel si mie-mi plac tiganii si pe langa simpatia pe care o am pentru stilul de viata nomad consider ca etnia asta ar putea fi cheia hegemoniei Romaniei in Europa. Adica exportand atatia cetateni romani in niste ani o sa avem populatia Germaniei in tara si cea a Frantei in afara granitelor. Si atunci o sa avem un cuvant greu de spus in fata celorlalti. Alora de-au mai ramas ca vesticii, nord americanii si japonezii se vor fi carat de mult pe alta planeta mai interesanta.
Da! Foarte interesant articol! Ne pare si noua bine ca s-a gandit cineva in cele din urma si la triburile din Thailanda! Mai mult, mie mi se pare o problema care ar trebui sa starneasca ingrijorare in orice camin romanesc la ora actual.
Iar Raluca aduce si ea o nuanta care sunt sigur ca a scapat pana acum tuturor militantilor pentru drepturile femeii; discriminarea prin lungirea gatului!
Sa mai zica cineva ca noi romanii suntem retrograzi si rasisti! Pai noi putem sa le dam lectii la toti!