Andrei Pleșu într-o fotografie-protest pe soclul gol al statuii

Atunci când a scris că,

“în România, socialismul poartă pecetea lui I. V. Stalin şi I. L. Caragiale, ctitorul Romaniei moderne”,

Bellu Zilber e posibil să nu fi avut în minte opera sculptorului Baraschi, care reprezintă, cât se poate de plastic, o idee similară. Capul s-a vrut a fi al dramaturgului, corpul, însă, e al lui Vladimir Ilici Lenin. Vorbești serios?

Baraschi a realizat monumentul lui Lenin în 1953, când s-a organizat un concurs oficial în acest sens. Convins că va câştiga, sculptorul s-a grăbit să toarne lucrarea în bronz. Când autorităţile au ales proiectul sculptorului Boris Caragea, Baraschi a renunţat la capul statuii şi l-a înlocuit cu cel al lui Caragiale. Nici aşa nu a avut mai mult succes – nenea Iancu nu era un personaj foarte gustat în epocă.

Hibridul a stat ani de zile în curtea sculptorului, până când a auzit de el Marin Preda, care a mutat statuia pe şest în curtea Editurii Cartea Românească. Abia după ’90 i s-a confecționat un soclu și a fost amplasată unde se află și astăzi, în fața casei unde Caragiale și-a petrecut ultimii ani în țară.

:: nici în tranziție statuia nu și-a găsit liniștea. Află ce s-a mai întâmplat cu ea și de ce am ales să-i spun povestea pe Bucharest by hand.

Tags: andrei plesu, baraschi, bellu zilber, boris caragea, caragiale, cartea romaneasca, comunism, dilema, dilema veche, lenin, marin preda, mona musca, stalin, statuie, teatrul national