Weekendul trecut m-a sunat o prietenă, era într-un loc în care se plictisea groaznic. “Învaţă-mă un cuvânt complicat, n-am ce face aici”. Mi-a luat un pic, nu comit neologisme dacă bagi fisa, dar până la urmă i-am propus unul – tetrapiloctomie. L-a creat Umberto Eco atunci când a vrut să denumească savant tăierea firului în patru. Zilele trecute, am mai învăţat-o unul – procrastinare. Şi m-am gândit şi la un exemplu de utilizare a lui într-o frază:
a învăţa cuvinte noi şi complicate de la Dragoş e metoda mea favorită de procrastinare.
Ha! M`a amuzat treaba asta…Iti dai seama ce ar fi daca am crea fiecare cate un cuvant nou…complicat:D
Exemplu bun de “cum mi-a stricat engleza romana”. Cred ca “procrastinare” e unul din sutele de cuvinte care stiu ca exista in romana dar o sa le folosesc intotdeauna exclusiv in engleza. Si ma mai mir ca se uita lumea ciudat la mn cand nu termin propozitiile in aceeasi limba in care le-am inceput..
Hm, aveai o prietena care nu stia cuvantul “procrastinare”?
Haha tocmai am dat peste un cuvânt pe care de-abia pot sa-l pronunţ: homoscedasticitate. Şi bineînţeles, există şi heteroscedasticitate. E o ipoteză de econometrie, pe baza căreia se poate admite că legătura dintre două variabile aleatoare X şi Y e stabilă. Explicaţia e ceva mai complicată, fireşte.
Şi dacă tot e vorba de cuvinte complicate: să nu uităm ciclopentanoperhidrofenantrenul şi faimosul muşchi sternocleidomastoidian.