Povestaşul

Ieri am primit una dintre cele bune veşti din ultima vreme: Mario Vargas Llosa, scriitorul meu preferat şi unii dintre cei mai mari povestitori ai tuturor timpurilor, a primit, în sfârşit, premiul Nobel. Trag nădejde că, după ce au premiat un latino-american, suedezii vor descoperi în anii care vor urma şi literatura nord-americană, despre care nu par să aibă habar.

Până atunci, vă las în compania unei amintiri personale cu Vargas Llosa şi a unui interviu pe care, mulţumită Cristinei Bazavan, i l-am luat, il y a 5 ans, pentru Tabu:

Care sunt simptomele d-voastră de îndrăgostit?

M.V.L.: Sunt, cu mici diferenţe, cam aceleaşi cu ale tuturor oamenilor. Când te îndrăgosteşti, trăieşti o exaltare specială a vieţii, viaţa devine mai plină de sens, simţi că ea merită trăită şi că întreaga existenţă care te înconjoară capătă un înţeles aparte. Iar experienţa iubirii îţi poate da un impuls fantastic, vrei să faci lucruri, să depăşeşti obstacole, te simţi brusc mult mai bine echipat pentru a face faţă dificultăţilor şi frustrărilor din care e compusă viaţa de zi cu zi a oricăruia dintre noi.

Pe de altă parte, cred că, în felul în care fiecare trăieşte iubirea, cultura joacă un rol foarte important. Nu este acelaşi lucru dacă eşti sau nu o persoană cultivată. La fel de mult cum influenţează religia sau civilizaţia. Dar pe termen lung iubirea este o experienţă care îmbogăţeşte fiinţa oricărei persoane.

Credeţi, deci, că iubirea este îmbogăţită de experienţa culturală?

M.V.L.: Fără îndoială. Şi mai ales erotismul, care nu ar fi posibil în absenţa unei culturi elaborate şi sofisticate. Abia în momentul în care iubirea umană ia distanţă faţă de ceea ce este simplă satisfacere a instinctelor, abia atunci erotismul începe să joace un rol în civilizaţie. Asta se întâmplă când dragostea este înconjurată de o punere în scenă, de o istorie, de ceremonii şi de ritualuri, care îmbogăţesc şi, în cele din urmă, transformă actul iubirii într-o formă de reprezentaţie, foarte apropiată de actul artistic, de scrierea unui poem, pictarea unui tablou sau compunerea unei fraze muzicale. Iar pentru toate acestea e nevoie de civilizaţie, de cultură, de imaginaţie şi de o dragoste pentru ritualuri.

:: foto: Adevărul
  1. nicio legatura cu postul de fata, insa este amuzant: “8.427 people like Dragos Bucurenci”; asa spune facebook (intre noi fie vorba, cred ca astia sunt doar o mica parte…). punem pariu ca 90% sunt domnisoare sau doamne? baftosule!

  2. cristina popi

    Si mie mi s-a umplut sufletul de bucurie cand am primit ieri notificare pe mail de la NYTimes.
    Dar din pacate, in Romania asta nu e stire. Daca nu e despre politic, ce mai mancam astazi sau ce-au facut fetele din revistele colorate………nu e interesant.
    Romania e tara in care cartile se mai cumpara doar daca sunt atasate unui ziar. Literatura?Pf….ce-i aia?Ce rost are sa mai citim, sa ne hranim spiritul daca hotia si “jmecheria” sunt branduri de tara?
    Ma inclin in fata carora stiu si vor sa mai citeasca!

  3. Asteptam premiul asta inca de cand (adolecent fiind) mi-a luat-o imaginatia razna citind “Matusa Julia si condeierul”. Putine carti din vremea respectiva mai stie cortexul meu, dar pe asta nu o uita!!

  4. SI da, sunt de acord cu Andreea. Ai putea sa ne recomanzi ceva autori nord-americani. Ultima carte citita a fost Absurdistan – insa Gary Shteyngart este emigrant in State iar cartea despre Rusia postsovietica, astfel incat nu as numi asta chiar literatura nord-americana. Insa apropos de ce vorbeam, va recomand eu Absurdistan! Tonul ironic, glumet si arogant in acelasi timp al autorului mi-a facut lectura foarte placuta!

  5. L-am cunoscut pe Mario Vargas Llosa in 2005 la Neptun, cand a participat la un festival de literatura. Am urmarit cu sufletul la gura discursul sau. M-am apropiat de dansul la finalul conferintei cu o emotie de nedescris, tinand in mana o carte cu un aspect particular.
    Inmanandu-i-o, i-am vorbit:
    – Maestre, v-as fi recunoscatoare daca mi-ati da un autograf pe … aceasta.
    – Dar ce reprezinta ? m-a intrebat.
    – Lucrarea mea de licenta, i-am raspuns.
    A privit titlul, a zambit, a semnat, si inainte ca eu sa-i pot multumi, m-a felicitat si mi-a multumit pentru interesul acordat lucrarilor sale.

    Sunt mai mult decat fericita pentru recunoasterea primita. Si cred ca o sa recitesc cartile mele preferate in aceasta iarna.

Leave a Reply