Prima zi la TIFF

June 9, 2011 • ars longa vita brevis • focus

Am ajuns la TIFF ieri dimineață, puțin dormit după aniversarea MaiMultVerde de marți seară. Mai fusesem la Cluj duminică, de Ziua Mediului, dar foarte pe fugă.

Am avut ghinionul să încep vizionările cu un film foarte prost făcut, Demascarea (de Nicolae Mărgineanu). Deși subiectul este atât de puternic, încât ai zice că n-ai cum să-l ratezi, performanța cinematografică este jenantă. O succesiune de talking heads, filmate cu o mână de amator (personajul se înclină spre cameră, sharf-ul rămâne undeva în spate zeci de secunde) și două-trei voice-over-uri școlărești citite ca la televiziunea România de mâine. Finalul misticoid întregește acest rateu rușinos.

Un an bun se sărbătorește cu o faptă bună

Ieri am trăit una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Împreună cu colegii de la MaiMultVerde am sărbătorit 3 ani de proiecte de mediu și implicare în comunitate alături de copiii de la Centrul de Plasament “Robin Hood”, amplasat într-o zonă mai mult gri din cartierul Apărătorii Patriei, într-un fost cămin al liceului IMGB. Ne-am dorit ca, de ziua noastră, să facem, la rândul nostru un cadou unor copii care zâmbesc mai rar decât ceilalți. Ce-a ieșit a depășit chiar și cele mai optimiste așteptări ale noastre.

Aniversare veselă și tristă

June 7, 2011 • focus • la vita e bella • maimultverde • voluntariat

Am mari emoții în legătură cu aniversarea MaiMultVerde (împlinim 3 ani) din această seară. Am luat o pauză de la lucru ca să vă povestesc ce se întâmplă.

Am venit la Centrul de Plasament “Robin Hood” din cartierul Berceni Apărătorii Patriei (mă corectează Cabral) și le amenajăm copiilor și tinerilor de aici un spațiu verde nou-nouț, le construim un umbrar, iar seara le pregătim o petrecere pe care s-o țină minte toată viața.

El toro

June 3, 2011 • ars longa vita brevis • focus

Încerc să-l privesc fără sonor și mă gândesc că omul acesta ar fi putut fi constructor de poduri, patron de fabrică, poate chiar ministru al transporturilor. Are o cerbicie și un temperament de taur, cu care ar fi spulberat multe dintre piedicile pe care tranziția le-a pus în fața oamenilor puși pe treabă la noi în țară. Ce noroc că s-a făcut actor și că i-a venit ideea să construiască un festival de teatru.

Un om vesel

June 2, 2011 • focus • la vita e bella

Era o figură moșu! Cu contradicțiile lui cu tot, că era când de-un liberalism ultra-radical, ultra-progresist, când dădea într-un naționalism din cel mai feroce, era incredibil cum trecea de la una la alta. Îi mai ziceam: “Nu se poate, nea Petrache, ideile astea se bat cap în cap. Nu se poate s-o susții azi pe asta și mâine și pe cealaltă”. Și el se uita la mine și dădea din umeri (și aici, sprâncenele profesorului Radu Preda se transformă în două semilune, umerii sacoului se boțesc în sus, iar vocea mucalită pițigăiază replica lui Țuțea):

“Da’ de ce, dragă, m-am însurat cu ele?”

Nesimțirea are chipul tău

May 30, 2011 • ecologie • focus • mofturi

Duminică, pe plaja de la Corbu. Citiți mai întâi ce scrie pe panoul din centrul colajului.

Prespital

May 17, 2011 • focus • la vita e bella • voluntariat

Lunea trecută am fost de gardă ca voluntar nemedical pe Unitatea de Terapie Intensivă Mobilă (UTIM) de la Detașamentul de Pompieri Chimiștilor și am avut o “baftă” rară: timp de 12 ore n-am primit niciun caz. Evident, am plecat puțin dezamăgit și destul de hotărât să fac mai multe gărzi la spital, unde e mai mereu câte ceva de făcut și de învățat, decât pe ambulanță, unde totul depinde de noroc.

Ieri am fost din nou voluntar pe UTIM-ul de la Chimiștilor și m-am răzgândit. A fost o gardă plină de dimineața până seara, cu cazuri interesante, unele grave, altele mai puțin grave, cu două preluări de la elicopter ale unor pacienți aduși din nordul și din vestul țării. Am bătut orașul în lung și-n lat, am ajuns de trei ori la spital, am mâncat pe apucate și am moțăit un sfert de oră pe drumul hurducat de la spitalul Bagdasar la unitatea militară de pompieri.

Meditație despre nădragi

May 15, 2011 • bucuresti • fashion • focus • mofturi

Până ieri seară, credeam că văzusem toate ținutele posibile la un concert la Ateneu. Am o educație burgheză care mă împiedică să accept că se poate veni în jeanși decolorați, cămașă cu mâneci scurte, fustă-pantalon sau tricou într-o sală de concert. Dar îmi spun încontinuu că important este că oamenii vin să asculte muzică și că, până la urmă asta e cea mai mare mulțumire pentru artiști, deși sunt convins că și între ei sunt unii de modă veche care-și dau ochii peste cap când privesc spectacolul vestimentar din sală.

Betonul educă indiferența

May 12, 2011 • bucuresti • focus • the one

Așa sună reacția unui francez în fața demolărilor iresponsabile din București.

Metoda e simplă și lipsită de riscuri. Se cumpără o clădire veche pe care actualii proprietari n-o mai pot întreține. Se lasă în paragină. Eventual se angajează niște băieți care distrug noaptea elementele de rezistență. Se pune un semn cu “Pericol de prăbușire”. Apoi se obține autorizația de demolare sub pretextul “pericolului iminent”. Pe locul liber se înalță o construcție nouă, din fier-beton și sticlă. “E un abuz!”, protestează câțiva vecini. “N-am făcut nimic ilegal!”, se apără în cor proprietarul, dezvoltatorul și constructorul. Și unii și alții au dreptate. E un abuz de drept, adică o interpretare permisă de litera legii, dar care contrazice spiritul ei. O șmecherie. Un tun. O românească. Sunt peste tot în jurul nostru, atât de comune încât ne-am obișnuit cu ele. Mai ciulim urechile doar atunci când “șmecherul” nu e un afacerist oarecare. Așa cum s-a întâmplat cu clădirile de pe strada Buzești și cu hala Matache.

Prima dată la Chișinău

May 10, 2011 • biciclete • focus • la vita e bella • rendez vous

Săptămâna trecută am fost într-o scurtă vizită la Chișinău, la Balul Caritabil organizat de Hospice Angelus, echivalentul din Republica Moldova al Hospice Casa Speranței din România. Ambele organizații, care oferă îngrijiri paleative bolnavilor în fază terminală, au fost înființate de Graham Perrols și sunt patronate de Prințesa Marina Sturdza.

A fost prima vizită în Basarabia, iar Chișinăul l-am găsit exact așa cum mi l-au descris toți prietenii care l-au vizitat deja – un oraș cu farmec și patină cuceritoare și, mai ales, cu foarte multă verdeață. Chiar mă gândeam că ar suna puțin ciudat să apară la Chișinău o filială a Asociației MaiMultVerde. Capitala moldovenilor este deja foarte verde.