Puterea cuvintelor

Nu sunt un om religios, dar am prieteni credincioși (mulți) și chiar bisericoși (câțiva). Dincolo de respectul pe care-l datorez valorilor în care cred prietenii mei, am o mare admirație pentru textele sfinte, despre care cred că trebuie să facă parte din bagajul cultural al oricărui om educat.

Chiar mă gândeam zilele astea că unul dintre punctele tari care au contribuit la răspândirea și persistența religiei creștine a fost și este magnetismul cuvintelor evanghelice. Iisus Hristos nu a spus întotdeauna lucruri care nu mai fuseseră spuse până la El, dar felul în care le-a spus (și meșteșugul celor care le-au consemnat și le-au dat mai departe) le-a asigurat nemurirea.

Continue reading…

Săraca țară bogată

Provocările unui regat milenar în faţa noului colonialism turistic.

Adevăratul învingător al războiului din Vietnam a fost Thailanda. În anii ’60, cele mai multe dintre atacurile aeriene lansate de Statele Unite asupra Vietnamului de Nord decolau de pe sol thailandez. În baza aceluiaşi “gentlemen agreement”, Statele Unite îşi puteau aduce soldaţii şi ofiţerii aflaţi în permisie în Bangkok şi în sudul tropical. Aşa se face că primii descoperitori turistici ai plajelor paradisiace de pe coastele şi din insulele Siamului au fost militarii americani.

Continue reading…

Rămas bun

Pretențios și fragil ca o dantelă, așa vreau să mi-l aduc aminte. Leo și-a decupat viața din locuri, stări, secvențe, parfumuri, filme, cărți, muzică și prieteni. A avut curajul să aleagă mereu așa cum i-a dictat propriul gust, iar din asta i-a ieșit un colaj spectaculos: o viață ca un film de artă, în care frumosul și imperfectul au regizat împreună o peliculă memorabilă.

Cei care vor să-și ia rămas bun de la Alex. Leo Șerban o pot face luni, între 16 și 22, la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei cu B-dul Dacia) sau marți, între 14.00 și 14.30, la Crematoriul Vitan-Bârzești, unde va fi incinerat.

Continue reading…

Plimbare la șosea

E o ironie și în același timp un lucru cu tâlc faptul că cea mai pariziană arteră a Bucureștiului are nume rusesc. O promenadă pe șoseaua care poartă numele generalului civilizator de la începutul Epocii Moderne e suficientă ca să înțelegi cum de i s-a putut spune orașului de pe Dâmbovița “micul Paris”. De altfel, ideea de “plimbare la șosea” e suficient de anacronică ca să nu producă aglomerație, așa că ți-o recomand cu încredere ca alternativă de weekend la Herăstrău.

Continue reading…