Garantat 100%

catalin_stefanescuAstă-seară, de la 23:15, pe TVR1, voi fi invitatul lui Cătălin Ştefănescu la Garantat 100%.

Discutăm despre activiştii de soi nou, despre metehnele ONG-urilor, despre iluziile şi deziluziile oamenilor în legătură cu societatea civilă.

E o înregistrare făcută acum o săptămână şi ceva. De departe una dintre cele mai interesante conversaţii pe care le-am purtat pe sticlă în ultima vreme.

În prima parte a emisiunii, Cătălin l-a avut ca invitat pe Gheorghe Florescu (autorul cărții ”Confesiunile unui cafegiu”), un personaj care nu trebuie ratat.

De ce-am scos Twitter-ul

Pentru că cititorul de RSS al WordPress-ului s-a blocat. Citeşte feed-ul ăsta doar până pe 24 mai (l-am lăsat în josul coloanei centrale ca să vă convingeţi). Dacă ştie cineva o soluţie, shoot!

Later edit. Am rezolvat, cu ajutorul lui Emi. Tx, man!

De la murătură la paranoia

dorinstefanJoi, 28 mai, ora 19:30, la Muzeul Național de Artă Contemporană (Palatul Parlamentului, în fundul curţii 🙂 ), va avea loc lansarea cărții profesorului Dorin Ștefan, Carte de bucate de arhitectură.

Catalizatori în instalație vor fi Alexandru Andrieș, Ion Cotenescu, Doina Levintza, iar prezentarea va fi făcută de Augustin Ioan.

Zice Dorin Ștefan:

Instalația este o interfață între carte și public. Murătura este legatura metaforică între cartea de bucate,  arhitectură și o “lege europeană” precum cea care reglementează dimensiunea castravetelui. Este prilej de reflecție asupra ideii de local, regional și global. […] Paranoia e legată de “lege” dar și de arhitectură și de munca arhitectului, care poate fi atins de paranoia, lucrând foarte mult în vecinătatea puterii.

Într-un articol publicat mai demult în Dilema, Casele cele noi ale profesorului Dorin Ştefan, Augustin Ioan i-a făcut un portret la care subscriu:

Dorin Ştefan este astăzi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai arhitecturii româneşti. O fiinţă avangardistă din construcţie, practician şi autor de manifeste provocatoare chiar când îşi redactează teza de doctorat, profesor dintre cei cu charismă şi personaj prin tot ceea ce face. Este atipic pentru mediul nostru, tocmai pentru că starea sa de normalitate este ultima tendinţă în arta pentru care trăieşte.

Ne vedem la MNAC!

Cine sunt organizaţiile de mediu?

Centrul Educaţional Soros a lansat azi studiul Organizaţiile de mediu din România. Raport de evaluare naţională.

ongm_web-13Lucrarea, finanţată de Coca-Cola HBC, a fost elaborată pe baza unui chestionar online completat de aproape 70 de organizaţii de mediu din ţară şi cuprinde, printre altele, evaluarea legislaţiei de mediu şi a eficienţei comunicării şi relaţionării cu restul actorilor de pe piaţă (administraţia publică locală şi centrală, mass media, companii), un top al proiectelor şi al domeniilor de activitate, date despre istoria şi activitatea organizaţiilor, informaţii despre starea financiară, infrastructura şi resursele umane ale acestora.

Studiul poate fi descărcat de aici.

:: via Cosmeanu

Jurnalul Oanei Pellea

Rog politicos a nu fi bănuită de nimeni de ipocrizie. În cazul meu e şi mai complicat, fiind vorba de un jurnal. Jurnal ce acoperă 6 ani din viaţă. Apar mama, tata, oameni, amintiri, imagini, experinţe, înţelegeri, dureri, bucurii. Am consemnat pentru mine fără gînd de publicare vreodată. Am consemnat şi nu l-am mai citit. Am încercat şi mi-a picat greu la suflet. L-am aruncat într-un “file” în stînga ecranului.

invitatie_oana_pellea

Oana Pellea îşi lansează luna viitoare jurnalul publicat de Editura Humanitas, iar Cosmin Alexandru inaugurează cu textul Oanei despre acest jurnal seria de invitaţi pe care îi va găzdui la el pe blog.

Joi, 28 mai, la ora 18, la Librăria Cărtureşti Verona va avea loc o conferinţă de presă în cadrul căreia vor vorbi despre acest jurnal Oana Pellea, Ioana Pârvulescu şi Radu Paraschivescu.

Eleganţa lui Mungiu

ce nu a spus nimeni inca si merita remarcat e serviciul plin de eleganta si bun simt, de OM MARE, pe care l-a facut Cristian Mungiu cinematografiei romane: a ales ca dupa victoria suprema la Cannes, sa mearga cu un film in care alti tineri regizori si-au pus semnatura. a girat pentru ei, le-a deschis usile cinematografiei mondiale si a adus criticii si producatorii in sala de cinema ca sa-i vada si pe ei, nu doar pe marele cistigator al Palme D’Or-ului.

mi se pare cel mai elegant gest din cinematografia noastra contemporana. un lobby pentru filmul romanesc pe care foarte putini au eleganta, detasarea si bunul simt sa-l faca.

:: că bine zice Cristina Bazavan, recent întoarsă de la Cannes

Marea alergare

Miscare contra statuluiDupă curăţenia de la Buşteni, ne-am trezit devreme ca să ajungem la Bucureşti la Mişcarea contra statului, marea alergare organizată de VIVA!, Carmen Brumă şi Mircea Badea, una dintre cele mai deştepte campanii organizate în ultima vreme.

Surpriza neplăcută a dimineţii a fost că Malvina călcase prost pescuind gunoaie din pârâul de pe Valea Cerbilor şi acum păşea destul de greu. Până la Bucureşti, am dezbătut dacă să alerge (părerea ei) sau să stea locului (părerea mea). La 8 dimineaţa am hotărât să tranşăm dilema la secţia Ortopedie a spitalului Floreasca. Doctorul a ţinut cu ea, aşa că la ora 10 ne-am alăturat oamenilor muncii de la oraşe şi sate veniţi cu mic cu mare să-l alerge pe Mircea Badea prin Parcul Tineretului.

bucurenci_malvina_viva_la_revolucion

Cu Malvina Cservenschi aproape de linia de sosire

Vă spun cu mâna pe inimă, n-am mai văzut aşa ceva de multă vreme. VIVA! zice c-au fost o mie de oameni, eu zic c-au fost trei mii. Oricum, au fost puhoi. De alergat, au alergat cam vreun sfert, dar tot a fost o desfăşurare impresionantă de forţe. Iar mesajul campaniei a fost excelent transmis, sper că am convins cât mai mulţi sedentari că nu e aşa de greu să facă puţină mişcare. Trebuie doar să faci un pas şi încă unul şi încă unul şi tot aşa…

À propos, ideea evenimentului îi aparţine Mihaelei Nicola. Chapeau!

:: mai multe poze pe site-ul VIVA! şi la Mircea Badea

Later edit: un comentariu cu miez citiţi şi la Tolo.

Gunoiul, ultima frontieră

Sâmbătă am fost iar la strâns gunoaie pe Valea Cerbilor, paradisul picnicarilor de lângă Buşteni. M-a însoţit Malvina Cservenschi, care a lucrat cot la cot cu voluntarii taberei “Recycle, raft & race!” de dimineaţă până seara. Ne-au fost alături şi prietenii de la Heineken România, astfel că la sfârşitul zilei am numărat peste 350 de saci.

De data asta, n-am mai avut parte de voluntari spontani, ci doar de mai multe varietăţi ale picnicarului-cu-braţele-încrucişate: scepticul, cârcotaşul, binevoitorul. O doamnă ne-a dat nişte cărţi despre Iisus cu titlul “Încotro mergem?”. Am vrut să-i zic: “Înspre apocalipsa gunoaielor, doamnă, nu vedeţi ce e-n jur?”, dar mi-am ţinut firea.

În ultimele 3 săptămâni, voluntarii “Recycle, raft & race!” au acoperit întregul traseu de la ieşirea din Buşteni la cabana Gura Diham. În urma lor, au rămas kilometri întregi de pajişte curată, pe care i-am putut admira la plecare.

Nu-i nevoie să-mi spuneţi, ştiu sigur că locul acesta nu va rămâne multă vreme curat. Dar sunt convins că, deşi le-a fost lene sau ruşine sau pur şi simplu nu s-au gândit că pot să ni se alăture, în sufletul celor mai mulţi dintre cei care ne-au privit s-a schimbat ceva. Şi chiar dacă nu vor pune mâine mâna să cureţe şi ei mizeria făcută de alţii, se vor gândi de foarte multe ori înainte de a-şi mai arunca gunoiul în natură. Asta e, de fapt, curăţenia pe care încercăm noi s-o facem.

:: foto: Alexandra Radu

Fiţă ecologistă

Joi seară mi-a dat prin cap să merg pe bicicletă la petrecerea VIVA!, care împlineşte anul acesta 10 ani. Nu ca să fac vreun “statement”, ci pur şi simplu dintr-o fiţă. Mi s-a făcut milă de toate şmecheriile de maşini care se vor bloca unele pe altele în parcarea Clubului Diplomatic, aşa că am zis să le iau faţa cu ceva la care nici nu se aşteaptă. În plus, am vrut să-mi dovedesc mie că pot să merg îmbrăcat elegant pe două roţi. Ştiam că se poate, dar aveam încă o reticenţă: dacă se pătează / se rup pantalonii, dacă alunecă pantofii, dacă o să-mi fie prea cald, dacă…. dacă… dacă…

Aşa că am lăsat dubiile şi cheile de la maşină acasă şi am pornit la drum. Cele mai multe priviri ciudate admirative le-am stârnit în Herăstrău, care era destul de plin la ora aia. La destinaţie, am pedalat demonstrativ pe lângă şirul de maşini bară-la-bară şi m-am oprit fix în botul petrecerii, la ultimul stâlp de care mi-am putut lega bicla:

Mircea Solcanu, Maria Apostol, Amalia Enache, Dragos Bucurenci

Cu Mircea Solcanu, Maria Apostol şi Amalia Enache

Singura problemă a fost la întoarcere. Îmi uitasem farul la birou şi au fost câteva porţiuni neluminate. Dar a meritat.