Farmazon: O sun după vernisajul de mâine… La care o să-ţi trimit o invitaţie când mă întorc la birou
Eu: Mersi, să nu te superi dacă n-am să pot ajunge. Ştiu deja ce fac oră cu oră până vineri seară 🙁
Farmazon: Dragoş, dacă m-aş supăra pe fiecare om care are treabă, aş vorbi doar cu pensionarii de la bloc :))
Vineri am fost la absolvirea celei de-a şasea promoţii a programului Erisma, creat de Asociaţia Erudio. M-am numărat acum trei ani printre bursierii primei promoţii, iar vineri colegul meu, Doru Mitrana, directorul executiv al MaiMultVerde, s-a aflat şi el printre absolvenţi.
Erisma este un program de “leadership creativ”, ceea ce poate părea puţin preţios la prima vedere. Aşa că, mai simplu spus, Erisma este o şcoală de vorbire în public. Dar şi aici mă grăbesc să fac o precizare. Sadoveanu (sau Călinescu?) spunea despre Facultatea de Litere că “de aici au ieşit întotdeauna atâţia scriitori câţi au intrat”. La fel e şi cu vorbitul în public. Cei care termină Erisma nu devin cu toţii nişte oratori de individiat.
Unii au această înclinaţie nativă şi învaţă la Erisma să se bucure de ea. Cei mai mulţi oratori nativi exploatează câte un singur tip de discurs, la care sunt foarte buni, dar în care devin manierişti. Pe aceştia Erisma îi ajută să (se) exploreze: felurile în care poţi fermeca un public sunt nenumărate. Alţii (cei mai mulţi) învaţă să-şi înfrunte frica de vorbire în public, învaţă cum să lucreze cu emoţiile, cum să transforme publicul dintr-o primejdie într-o oportunitate.
de profesie quitter
Problema cu judecăţile în alb şi negru e că nu-ţi rămân prea multe cuvinte cu care să descrii pasta care se formează atunci când vopseaua neagră se varsă în cea albă.
Comunismul e rău, capitalismul e bun. Ateismul e rău, creştinismul e bun. Turnătorii sunt răi, dizidenţii sunt buni. PSD-ul e rău, CDR-ul e bun. Iliescu e rău, Constantinescu e bun. PNL-ul e rău, PD-L-ul e bun. Tăriceanu e rău, Băsescu e bun. Politicienii sunt răi, preşedintele e bun.
Schematismele astea au, precum folclorul în manualele de citire, autor colectiv, dar, spre deosebire de folclor, autorii lor nu sunt tocmai nişte anonimi. Şi, totuşi, i-am auzit atât de slab în ultimele zile încât am ajuns să mă întreb dacă s-au sufocat cumva de indignare şi nu mai pot vorbi sau dacă nu cumva lucrează febril la articularea noului binom în care vor funcţiona următorii patru ani. Poate conciliantul “interesul naţional e bun, grupurile de interese sunt rele” sau uşor resentimentarul “politicienii sunt răi, dar răul cel mic e mai bun”.
Mi-i imaginez pe marginea drumului şi a politicii, acolo unde au fost ţinuţi întotdeauna, proaspăt stropiţi de trecerea noii coloane oficiale pe ruta Cotroceni – Palatul Victoria. Se privesc nedumeriţi şi nu ştiu ce să-şi spună pentru că noroiul care i-a mânjit din cap până-n picioare nu e nici alb, nici negru. Tac, căutându-şi cuvintele, în aşteptarea unui binom salvator.
Aici îi puteţi cere cancelarului Angela Merkel să nu cedeze în faţa industriei germane şi să rămână fermă pe poziţii în privinţa politicilor europene pentru energie şi schimbări climatice. Poziţia Germanei în această chestiune este crucială pentru felul cum va aborda UE problema mediului în contextul crizei economice.
Detalii pe Avaaz.org
E vechi, dar în contextul actual, merită să ni-l aducem aminte…
[youtube_1]v8mn6jqGjqs[/youtube_1]
:: autori: Alexandru Coteţ şi Paprika
:: câştigător al Grand Spoof 2008
Am scris acum două zile despre pista pentru biciclişti construită de Petrom în Parcul Bazilescu. Între timp, Horia de la http://mocioi.wordpress.com/ a fost să vadă pista şi a constatat că lucrurile nu sunt chiar aşa cum le-a comunicat Petrom.
Mie cel mai în neregulă mi s-a părut că pista e construită într-un parc în care există încă panourile care interzic accesul bicicliştilor. Chiar dacă Primăria a ridicat restricţia pentru acest parc, faptul că autorii proiectului nu s-au ocupat să dea jos panourile ridică semne de întrebare în legătură cu seriozitatea demersului lor.
Eu nu cred că PNL a vrut cu adevărat să intre la guvernare. Pentru că suntem în recesiune, iar cabinetul care se formează acum este unul de sacrificiu. Românii nu ştiu multe şi judecă laolaltă şi contextul global şi actul guvernării.
Cred că la asta s-a gândit şi Traian Băsescu când a renunţat la ideea unui guvern PD-L minoritar. Ar fi însemnat ca PD-L să preia cu totul reculul electoral pe care-l va provoca guvernarea pe timp de criză. Aşa, speră ca efectul să difuzeze. Deşi tare mă tem că tinicheaua cu refacerea FSN li se va prinde foarte bine de coadă, iar diferenţiatorul pe care PD-L şi l-a construit cu multă migală în toţi anii ăştia se va estompa până la dispariţie. Iar românii vor da vina pe noul FSN pentru toate neajunsurile recesiunii.
În 2004, când UDMR a sprijinit Alianţa D.A. după alegeri, în ciuda unui acord încheiat cu PSD-PC înaintea acestora, între maghiari circula o vorbă: că numele Uniunii nu se mai citeşte “udemere”, ci “unghiemierem?”.
Observ că PSD n-a uitat trădarea din 2004.
Eu unul m-am bucurat atunci pentru că, prin întoarcerea armelor de către unguri, s-a putut forma un guvern fără PSD şi mi-ar părea rău ca în următorii 4 ani să nu mai existe miniştri maghiari în cabinet (Korodi Attila a fost unul dintre cei mai buni miniştri ai cabinetului Tăriceanu). Pe de altă parte, înţeleg şi reacţia PSD. Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători…