Says Nick Hornby:
This morning, I was waiting for a coffee in Starbucks when I found myself staring at a young woman sitting at one of the tables. I was staring at her because she was reading ‘A Long Way Down’. She noticed me staring. I was embarrassed. I explained. She was suspicious. First I was staring at her, now I was telling her lies. I was embarrassed anew. I think it would have been easier for both of us if I’d told her I was trying to imagine what she looked like naked.
Ca să nu rămâie repetent la trendspotting, Emi l-a învăţat pe Bucurenci să-şi facă un cont pe Twitter. Acum, toată lumea care murea de grija lu’ Bucurenci poate să afle răspunsul la angoasanta, obsedanta şi infatigabila întrebare “Auzi, ce mai face ăsta?” mergând, pur şi simplu, la http://twitter.com/dragosbucurenci.
Iar Bucurenci e mulţumit că de-acum le poate răspunde ipocriţilor care-şi încep orice conversaţie la telefon cu “Bună, Dragoş, ce faci?” (fără să asculte vreodată răspunsul) cu un răspuns solomonic: “Scrie pe Twitter. Tu ce faci?”
Many consumers are deeply skeptical about large corporations claiming to go green, as very few companies are seen as honest to begin with. However, a large enough eco-conscious audience now exists to make it worthwhile for brands to join the ECO-ICONIC fray. Just seek out the eco-minded middle classes around the world and you will be off to a good start. For the next 12 months, at least 😉
Despre eco-iconic, eco-embedded si eco-boosters în ultimul briefing de la Trendwatching.com.
Iubirea nu ţine cont de vârstă sau de statut social. Nici violenţa. Marie Claire şi Fundaţia Sensiblu te cheamă joi, 8 mai, în Piaţa Victoriei, la demonstraţia împotriva violenţei domestice. Gestul tău le poate schimba viaţa femeilor îndrăgostite de bărbaţi care le lovesc.
Marşul începe în faţa Muzeului Antipa din Piaţa Victoriei la ora 11 şi se încheie în Piaţa Unirii, la ora 13.
Dress code: rochie de mireasă sau orice ţinută de culoare albă.
MindBomb did it again.
Când se întorcea din “practica de toamnă” de la Jegălia, tata aducea câteva sacoşe cu gogoşari şi câteva zeci de role de film AzoMureş. Mama lua gogoşarii şi se închidea o vreme în bucătărie, iar eu şi cu tata luam rolele de film şi ne închideam împreună, vreme de mai multe nopţi, în baie. În mica încăpere sanitară, aparatul de mărit trona pe maşina de spălat, tata oficia pe un scaun pliant într-un echilibru mereu instabil, cuvele cu revelator şi fixator stăteau pe masa de călcat, aşezată deasupra căzii, chiuveta servea pentru spălarea finală, iar eu, atunci când nu mânuiam pensetele de plastic cu care treceam hârtia prin procesul de developare, încăpeam cu greu pe closetul transformat vremelnic în taburet.
Evident, la facultate.
Cristi Lupşa semnează în ultimul Esquire un text foarte foarte bun despre Cosmin Alexandru, “Domnul Echilibru”. Admit că a avut materie primă de cea mai bună calitate, dar, chiar şi aşa, produsul finit este admirabil: un text seducător despre un om cu totul şi cu totul special. Citiţi cu plăcere!
Şi, dacă tot cumpăraţi Esquire, nu rataţi nici “Viaţa mea în dosarele altora”, povestea crâncenă a unui fost deţinut politic şi inamic de-o viaţă al regimului dictatorial care află din dosarul de urmărire că era turnat chiar de femeia pe care a iubit-o toată viaţa. Viaţa asta, care se încăpăţânează mereu să bată filmul…
Pe advocacy.ro găsiţi Raportul Comisiei de Audiere Publică privind taxa auto. Reiau mai jos recomandările Comisiei. M-am bucurat să-mi regăsesc propunerile în ultimele 3 puncte ale acestora.
