Meditație despre nădragi

Până ieri seară, credeam că văzusem toate ținutele posibile la un concert la Ateneu. Am o educație burgheză care mă împiedică să accept că se poate veni în jeanși decolorați, cămașă cu mâneci scurte, fustă-pantalon sau tricou într-o sală de concert. Dar îmi spun încontinuu că important este că oamenii vin să asculte muzică și că, până la urmă asta e cea mai mare mulțumire pentru artiști, deși sunt convins că și între ei sunt unii de modă veche care-și dau ochii peste cap când privesc spectacolul vestimentar din sală.

Ieri seară am mers să-l ascult pe Cédric Tiberghien într-un concert oferit de Institutul Francez. Un artist special, o seară memorabilă.

Făcusem progrese semnificative cu toleranța mea în privința vestimentației, foielii și întârzierii colegilor mei auditori, conștient că o atitudine rigidă în acest domeniu este oricum inutilă și are contraindicații gastrice.

Dilema Veche. Pentru cap.

May 14, 2011 • mergi pe mana mea

Înviorarea de primăvară

May 14, 2011 • la vita e bella • rendez vous

Aș fi alergat cu mare plăcere în cadrul crosului VIVA! La Revolucion care începe astăzi la ora 10 în Parcul Herăstrău, cu plecare de la Pavilionul H, dar tot azi țin a treia zi de curs PCM la Exec-EDU și, din păcate, nu pot fi în același timp în două locuri.

Am să mă revanșez, în schimb, mâine, duminică, 15 mai, la înviorarea de dimineață care va avea loc în Parcul Tineretului alături de Cori Grămescu și Emanuil Rednic. Programul cuprinde o încălzire ușoară, alergare în jurul lacului și exerciții de stretching și tonifiere.

Prima „Înviorare de primăvără” s-a desfăşurat în 2010, în Parcul Tineretului, unde alături de voluntarii Clubului de Mişcare pentru Sănătate au participat peste 60 de persoane la alergare şi la exerciţiile de tonifiere pregătite de profesori universitari în domeniu.

Evenimentul Înviorarea de primăvara este o inițiativă a Clubului de Mișcare pentru Sănătate ,121.ro și a Centrului de Voluntariat București care încheie prin sport Săptămâna Națională a Voluntariatului și marchează Anul European al Implicării Active și Voluntariatului.

Ne vedem pentru încălzire la 10:30 în spatele Sălii Polivalente.

Cum am gătit la Grătar Curat

May 13, 2011 • ecologie • maimultverde • voluntariat

Miercuri, pe malul lacului Băneasa, am aflat reţeta ideală a unui Grătar Curat, în cadrul lansării celui de-al doilea an al proiectului cu același nume iniţiat de MaiMultVerde şi Golden Brau.

Ni s-au alăturat Răzvan şi Dani, Raluca Lăzăruţ, Alexandra Bădoi, Mihaela Călin (Antena 1), Comisarul General Silvian Ionescu de la Garda de Mediu, parlamentarul Carmen Moldovan, iniţiatoarea Legii picnicului, şi mai mulți voluntari MaiMultVerde.

Foto: Cristian Duminecioiu

Betonul educă indiferența

May 12, 2011 • bucuresti • focus • the one

Așa sună reacția unui francez în fața demolărilor iresponsabile din București.

Metoda e simplă și lipsită de riscuri. Se cumpără o clădire veche pe care actualii proprietari n-o mai pot întreține. Se lasă în paragină. Eventual se angajează niște băieți care distrug noaptea elementele de rezistență. Se pune un semn cu “Pericol de prăbușire”. Apoi se obține autorizația de demolare sub pretextul “pericolului iminent”. Pe locul liber se înalță o construcție nouă, din fier-beton și sticlă. “E un abuz!”, protestează câțiva vecini. “N-am făcut nimic ilegal!”, se apără în cor proprietarul, dezvoltatorul și constructorul. Și unii și alții au dreptate. E un abuz de drept, adică o interpretare permisă de litera legii, dar care contrazice spiritul ei. O șmecherie. Un tun. O românească. Sunt peste tot în jurul nostru, atât de comune încât ne-am obișnuit cu ele. Mai ciulim urechile doar atunci când “șmecherul” nu e un afacerist oarecare. Așa cum s-a întâmplat cu clădirile de pe strada Buzești și cu hala Matache.

Timp de douăzeci de ani, primarii Bucureștiului au lăsat această zonă istorică a Capitalei să se degradeze. Ea și-a păstrat pitorescul doar pentru cei cu adevărat îndrăgostiți de trecutul acestui oraș, cei care știm să citim în crăpăturile unei fațade poveștile unei Românii care a durat prea puțin. Pentru ceilalți a devenit doar un alt focar de infecție, un cartier rău famat, o rușine. I-a revenit ultimului primar, de profesie chirurg, sarcina de a îndepărta cangrena, operațiune pe care a făcut-o cu mână sigură, indiferent la țipetele sporadice ale pacientului, care nu părea încă să înțeleagă că buldozerele sunt acolo pentru binele lui.

Maimultverde.ro încarcă fără emisii de CO2

May 11, 2011 • ecologie • maimultverde

Maimultverde.ro şi blogul MaiMultVerde au devenit ”website-uri neutre în CO2”.

Mijloacele online de informare ale Asociaţiei MaiMultVerde s-au alăturat iniţiativei globale prin care utilizatorii de Internet şi site-urile verzi reduc consumul surselor de energie poluantă şi contribuie la crearea noilor surse de energie regenerabilă.

Prima dată la Chișinău

May 10, 2011 • biciclete • focus • la vita e bella • rendez vous

Săptămâna trecută am fost într-o scurtă vizită la Chișinău, la Balul Caritabil organizat de Hospice Angelus, echivalentul din Republica Moldova al Hospice Casa Speranței din România. Ambele organizații, care oferă îngrijiri paleative bolnavilor în fază terminală, au fost înființate de Graham Perrols și sunt patronate de Prințesa Marina Sturdza.

A fost prima vizită în Basarabia, iar Chișinăul l-am găsit exact așa cum mi l-au descris toți prietenii care l-au vizitat deja – un oraș cu farmec și cu patină cuceritoare și, mai ales, cu foarte multă verdeață. Chiar mă gândeam că ar suna puțin ciudat să apară la Chișinău o filială a Asociației MaiMultVerde. Capitala moldovenilor este deja foarte verde.

Am descoperit două femei excepționale, pe Nata Albot și pe Natalia Morari, și am avut ocazia s-o cunosc mai bine pe Sanda Filat, soția premierului moldovean. Dar despre ele am să povestesc pe îndelete în The One – ediția de iunie.

Valerian Isac, Președintele Hospice Angelus, Prințesa Marina Sturdza, Dragoș Bucurenci, Nata Albot și Andrei Bolocan

Alături de Valerian Isac, Președintele Hospice Angelus, Prințesa Marina Sturdza, Nata Albot și Andrei Bolocan

Balul Hospice Angelus, prima licitație caritabilă de o asemenea amploare care a avut loc la Chișinău, a decurs excelent, infirmând rezervele tuturor celor care se temeau că un astfel de eveniment nu va “prinde” la protipendada moldovenească. L-au prezentat Nata Albot și Andrei Bolocan, un tânăr dezghețat, cu o engleză impecabilă, a cărui prezență tonică a făcut un pandant excelent șarmului calin al partenerei sale.

Organizatorii au reușit să strângă 23,000 de euro, o sumă cu care pot trata timp de un an peste 100 de pacienți cu boli incurabile în fază terminală. Numai în anul care a trecut Hospice Angelus a tratat aproape 500 de pacienți.

Am apreciat că premierul Vlad Filat a participat la eveniment, deși era ziua sa de naștere. Vezi mai rar așa un interes caritabil la demnitarii de la București.

Una dintre cele mai elegante întreceri

May 9, 2011 • mergi pe mana mea • rendez vous

În România, echitația a fost sportul celor cu sânge albastru, fie că a fost vorba de dresaj, săritura la obstacole, cursa de cai, călăria de anduranță, buzkasi sau călăria de agrement. În 1930, au avut loc și primele întreceri oficiale, prilej cu care a fost înființată Federația Ecvestră Română. La instalarea regimului comunist, aceasta a fost desființată. Echitația nu-și avea locul în statul socialist. Așa se face că România este singura țară europeană fără un hipodrom și cu un buget național alocat acestui sport de doar 50.000 euro pe an (în condițiile în care doar transportul unui singur cal cu avionul poate atinge această sumă).

În acest context vitreg, un grup de tineri ambițioși și-a propus să dea echitației șansa și profilul public pe care le merită. Ei organizează între 20-22 mai în comuna Hoghilag, la 16 km de Sighișoara, Transylvania International Horse Show, o competiție internațională de echitație în cadrul căreia se vor întrece 60 de participanți din 15 țări.

Am să merg și eu la acest spectacol pentru că, deși nu sunt pasionat de călărie, sunt fascinat de energia acestor tineri, de efortul și de pasiunea pe care sunt în stare să le dedice acestui sport.

Mai vreau să salut și implicarea Ministerului Turismului în susținerea acestui eveniment. Cu astfel de proiecte devenim mult mai credibili în a-i convinge pe străinii pretențioși să ne viziteze țara.

Blestemul binevoitorului

May 9, 2011 • mofturi

Cică Bono avea obiceiul să-și încheie concertele bătând lent și regulat din palme de unul singur până când publicul se liniștea complet. În tăcerea mormântală în care nu se mai auzea decât plesnetul palmelor sale la intervale de câte o secundă (pentru corectitudine, ar fi trebuit să fie 5 secunde), le spunea următorul lucru:

Every time I do this a child in Africa dies of hunger.

Asta până când, la unul dintre concerte, un scoțian din primul rând a urlat cât l-au ținut bojocii:

Then would you fucking stop doing that?!?!

Mi-am adus aminte de bancul ăsta citind titlul dat acum vreo săptămână de Știrile Pro Tv relatării uneia dintre acțiunile premierului.

Despre Osama, Obama și pofta noastră de sânge

May 6, 2011 • mergi pe mana mea

Mi se pare de bun simț decizia președintelui Obama de a nu da publicității fotografiile macabre cu bin Laden împușcat în cap. Pe lângă faptul că ar stârni un nou val de furie în lumea islamică, nu înțeleg cine ce ar avea de câștigat din treaba asta. Cea mai bună dovadă că bin Laden nu mai trăiește este faptul că încă nu a apărut nicio înregistrare video în care teroristul să facă mișto de toată povestea asta cu raidul CIA și cu așa zisa lui execuție.

Oricum, pentru conspiraționiștii de comitet fotografia cadavrului lui Osama n-ar reprezenta decât o nouă piesă din infinitul puzzle care-i ajută se se deconecteze de la realitate sub pretextul că așa o înțeleg mai bine. Dacă ar primi fotografia, ar cere testul ADN, dacă l-ar primi și pe acesta, ar cere înregistrarea aruncării în mare, apoi expertiza unui comitet independent de scafandri, apoi o autopsie subacvatică și așa mai departe… Paranoia fuge, nimeni n-o ajunge…

Pe alt subiect, dar la aceeași temă, vă recomand o opinie mai puțin ortodoxă a jurnalistului meu preferat de la Esquire, Tom Junod, What Really Killed Osama bin Laden:

Two years ago, the American people looked to Barack Obama to disentangle us from the knots that Osama bin Laden tied us in, and to restore to our sense of being blessed. But Obama has been willing to match blood-for-blood from the start, and has surprised his American friends and confounded his American foes by being more lethal abroad than he has been inspiring at home. Now he has found his greatest triumph in the killing of our enemy, and though for Sean Hannity and other hairdo heroes even that is not enough — they want to see pictures! — he has probably done enough to win himself another term. We humans are a bloody race, after all, and we Americans are a bloody people, and Barack Obama has turned out to be one of us after all, right down to his insistence that God’s grace is what explains our wealth and power.

But let’s not forget that our wealth and power are what killed Osama bin Laden. God had nothing to do with it.