Nu-mi prea vine a crede, dar astăzi blogul meu împlinește 5 ani. E destul de mult dacă vă gândiți că n-am petrecut atâția ani la nicio organizație, la nicio televiziune și la nicio revistă sau ziar.
Pentru mine, blogul personal este, în primul rând, un exercițiu de disciplină. Faptul că mă obligă să scriu cu regularitate este o obligație pe cât de drastică, pe atât de benefică.
N-am să alunec în sentimentalisme, vreau doar să vă mulțumesc pentru că mă citiți și pentru că, atunci când comentați, o faceți cu inteligență, cu umor și cu bun simț. Ochiul vostru critic înseamnă enorm pentru mine.
Pe scurt
Am scris prima dată pe blog acum opt ani, în aprilie 2003. Era un blog făcut de mine cap-coadă (sau, mai bine zis, “cod-coadă”) cu Movable Type (Google cumpărase platforma Blogger abia cu două luni înainte, iar eu nu eram la curent).
Se numea historyandsociety.net (domeniul fusese cumpărat pentru un an; când a expirat contractul, eu nu mai lucram acolo aşa că blogul s-a pierdut). British Council organizase împreună cu The Centre for South-East European Studies şi New Europe College o conferinţă despre istorie şi societate în ultimii treizeci de ani şi ne venise ideea să folosim această nouă găselniţă tehnologică. Blogul l-am promovat prin universităţi, în “Dilema” şi doar pe câteva site-uri. Mi-aduc aminte că posterul îl reprezenta pe Lenin pixelat într-o fereastră de MacOS numită “lenin.jpg” şi deasupra era o căsuţă de dialog: “Save or move to trash?”.
Am scris apoi, în toamna lui 2003, o carte în priză directă, publicând fiecare capitol pe blog la www.weblog.ro/realk. Sunt șapte ani de când editura Polirom a publicat-o.
Am făcut apoi pauză doi ani. Am scris prima însemnare pe acest blog acum cinci ani, pe 4 aprilie 2006. Am început să scriu la bucurenci.blogspot.com, am trecut apoi pe bucurenci.wordpress.com şi am ajuns, în fine, pe bucurenci.ro cu platformă WordPress în spate.