Semne de apă

• ecologie • maimultverde • rendez vous

clarlimpede_ciucDacă vrei să joci hochei pe PlayStation 3 cu jucătorii echipei Sport Club Miercurea Ciuc, campioana en titre a României la hochei, şi să-i cunoşti pe voluntarii care au participat la proiectul „Clar şi limpede”, iniţiat de MaiMultVerde şi Ciuc Premium, te aştept mâine, miercuri, 19 mai, de la ora 12:00, la Lost Society Public House din Str. Ion Ghica, nr. 21 (vis-à-vis de Cinema Pro).

Pentru a-ţi rezerva un loc, trimite un e-mail la ema punct macovei at maimultverde punct ro.

Pe lângă Malvina Cervenschi şi Gianina Corondan, invitat de onoare va fi Apa, în cele trei forme ale ei: lichidă, solidă şi vapori.

Imagini de la cele şapte izvoare ale muncii voluntare vor fi proiectate într-un scurt film „Clar şi limpede” pe un perete de apă, iar magia se va dezvălui privitorilor prin sculpturile gheaţă ale unui ice artist.

„Clar şi limpede” a început din 15 aprilie 2010 la iniţiativa MaiMultVerde şi Ciuc Premium. Timp de o lună au fost construite sau renovate pavilioane care protejează şapte izvoare din zona Vlăhiţa – Băile Chirui – Valea Vârghişului – Homorod.

Molecula

• la vita e bella

Nu multă lume ştie că ai mei sunt o familie de chimişti. Bunicul şi bunica din partea mamei au fost ingineri chimişti. El a fost conferenţiar la Institutul Politehnic din Iaşi, iar ea a predat chimie textilă la Grupul Şcolar al Ministerului Industriei Uşoare (astăzi “Nichita Stănescu”), unde a fost şi director înainte de pensionare. Au scris împreună câteva cărţi de chimie textilă pe care le-am găsit incluse şi astăzi în bibliografiile unor concursuri de specialitate. Mama e de-o viaţă cercetător biochimist la Cantacuzino, iar tata a fost până acum câţiva ani lector la Facultatea de Chimie a Universităţii din Bucureşti. În acest peisaj monoton, doar unul dintre unchii paterni, absolvent al Facultăţii de Fizică, făcea notă discordantă.

Evident, eu şi cu sora mea am fost îndoctrinaţi de mici şi pregătiţi pentru o carieră strălucită de chimişti. Mie chiar mi-a plăcut o vreme, Siminei cred că mai puţin, dar asta trebuie s-o întrebaţi pe ea. Pe mine pasiunea m-a mânat într-a noua până la Olimpiada Naţională de Chimie, unde am luat Premiul II. Dar apoi am descoperit Fizica şi apoi Filosofia, aşa că, atunci când mi-am ales facultatea, am abandonat tradiţia familiei. Simina trebuia să dea la Biochimie până la jumătatea clasei a XII-a, când s-a hotărât subit să facă ceva mai interesant, Istorie. Spre deosebire de mine, care n-am terminat Filosofie, ci Istoria Artei, ea a fost mai consecventă, aşa că lucrează şi astăzi ca cercetător istoric.

V-am spus toată povestea asta ca să vă fac părtaşi la surpriza pe care am avut-o împreună cu soru-mea duminica asta când Vlăduţ, nepotul meu, s-a apucat să construiască sub ochii noştri, dar nestârnit de nimeni, dintr-o jumătate de ceapă, scobitori şi câteva corcoduşe, nişte structuri care mie şi Siminei ne-au adus imediat aminte de structurile moleculare din manualele de chimie. Vlăduţ nu s-a încurcat cu ceva simplu, ca oxigenul sau azotul, ci a trecut direct la molecula de amoniac. Dovadă că tradiţia familiei nu este în pericol.

Tatăl lui Vlăduţ a fost vizibil emoţionat când l-am anunţat că fiul lui se va face chimist, mai ales că asta nu exclude cariera pe care i-am prezis-o deja. Aşa că a plecat intempestiv la concertul ACDC ca să le spună vestea cea bună şi prietenilor lui.

Mâine la Sava

• rendez vous

Luna viitoare se împlinesc 10 ani de când am terminat liceul. Primii ani i-am făcut în Info, ultimii doi în Sava. În Info m-am simţit excelent, de Sava nu-mi amintesc decât rareori cu plăcere: orgoliul profesorilor şi al elevilor deopotrivă depăşea vizibil performanţele acestui liceu, care trăia mereu cu ochii spre trecut. Noroc cu câţiva profesori care mi-au rămas dragi, altfel nu cred că aş mai fi dat vreodată pe-acolo. De altfel, nici n-am fost la ceremonia de absolvire şi nu regret această decizie nici astăzi.

Lucrurile astea i le-am spus şi lui Casian, un “savist” care m-a invitat să vin să vorbesc cu câţiva dintre colegii lui în cadrul unor întâlniri la care au mai participat oameni ca Răzvan Crişan şi Cosmin Alexandru. Faptul că nu l-a ofensat accesul meu de sinceritate m-a convins că s-au mai schimbat câteva lucruri în bătrânul colegiu. Aşa că mâine, marţi, la 12.30, merg în Sava, la bibliotecă, să vorbesc despre broscuţe, prinţi, prinţese şi alte lighioane. Sper să-l prind şi pe domnul profesor Săndoiu, mi s-a făcut dor de dumnealui.

Cu Ministrul Mediului la ACDC

• ecologie • maimultverde • rendez vous

Ministrul Mediului şi Pădurilor, László Borbély, a răspuns azi la prânz unei invitaţii pe care i-am adresat-o în numele Asociaţiei MaiMultVerde şi împreună cu EcoRom Ambalaje, de a participa la concertul ACDC.

Ministrul s-a întânit cu cele trei mascote, “Hârtie”, “Sticlă”, “Plastic şi Metal”, precum şi cu cei 50 de voluntari MaiMultVerde care vor populariza în timpul concertului colectarea selectivă a deşeurilor, îndemnându-i pe participanţi să arunce plasticul, hârtia, sticla şi metalul la cele 40 de puncte de colectare selectivă amplasate de EcoRom Ambalaje în Piaţa Constituţiei. Voluntarii vor colecta, de asemenea, semnături pentru scrisorile prin care cerem primarilor şi parlamentarilor să urgenteze implementarea unor sisteme de colectare selectivă la nivel municipal.

Este nevoie de cât mai multe astfel de evenimente, care să conştientizeze populaţia depre necesitatea colectării selective a deşeurilor. Suntem cetăţeni europeni şi trebuie să ne comportăm ca atare.

László Borbély, Ministrul Mediului şi Pădurilor

Tot astăzi, ministrul Borbély a anunţat că pregăteşte o lege prin care autorităţile locale vor fi obligate să recicleze cel puţin 15% din deşeurile municipale colectate, iar primăriile care nu vor îndeplini această ţintă vor plăti o amendă de 100 lei/tonă.

Întrebat dacă crede că participanţii la concert vor fi receptivi la mesajul voluntarilor, ministrul a povestit experienţa sa de la festivalul Peninsula, unde tinerii colectau paharele de plastic şi le aduceau la punctele de colectare, în schimbul unei băuturi gratis.

După ce a folosit demonstrativ unul dintre containerele pentru plastic, ministrul a promis că va reveni seara, la concert.

Evenimentul face parte din campania Viaţa după colectare, realizată de MaiMultVerde şi Coca-Cola HBC România în parteneriat cu EcoRom Ambalaje şi Neogen. În cadrul aceleiaşi campanii, am organizat întâlnirea Andreei Marin Bănică cu parlamentarii din Comisia de Mediu a Camerei Deputaţilor şi am trimis peste 2,000 de scrisori autorităţilor locale pe tema colectării selective.

Köszönöm szépen!

• ecologie • maimultverde • voluntariat

Am lucrat astăzi, alături de jucătorii echipei de hochei Sport Club Miercurea Ciuc, la reconstrucţia din temelii a pavilionului izvorului de apă minerală Lobogó din Băile Homorod (Harghita).

Este al şaptelea izvor de apă minerală pe care voluntarii MaiMultVerde, sub coordonarea unui arhitect local şi a unei companii locale de construcţii, îl renovează în zonă, în cadrul proiectului „Clar şi limpede”, susţinut de Ciuc Premium.

Vremea n-a ţinut cu noi, dar asta nu ne-a împiedicat să ne facem treaba:

Muncind cot la cot cu hocheiştii, m-am lovit de câteva ori de bariera de limbă. Cu toţii înţeleg limba română, dar se exprimă mai lesne şi mai firesc în maghiară, din care eu nu pricep o iotă. Nu sunt singurii, acelaşi lucru s-a petrecut cu mai toată lumea pe care am întânit-o în Harghita şi Covasna. Nimeni nu m-a făcut să mă simt prost pentru că vorbeam doar limba română, dar eu însumi m-am simţit în câteva rânduri stingher pentru că nu înţelegeam maghiara. Când călătoresc, îmi place să învăţ câteva cuvinte în limba localnicilor, cât să mă descurc fără să fie nevoie mereu să apelez la universala engleză. Mi se pare straniu că pot prinde mai uşor sensul unei conversaţii la Londra, la Paris, la Roma sau la Madrid, dar nu şi la Odorheiu Secuiesc…

Întâmplarea m-a făcut să reflectez la obtuzitatea unei programe şcolare care m-a învăţat limbile franceză şi engleză, dar nu s-a gândit să mă familiarizeze cu câteva noţiuni de maghiară, limbă în care 1,5 milioane de cetăţeni români învaţă să spună “mama” (“anya”) şi “tata” (“apa”). Mi se pare ruşinos că aproape tot ce ştiu despre cultura maghiară se rezumă la trei nume – Petőfi Sándor, Ady Endre şi Béla Bartók – iar ceea ce cunosc despre arta fiecăruia este mai degrabă sumar. Cred că, dacă am fi mai curioşi unii în legătură cu ceilalţi, am fi cu toţii infinit mai câştigaţi.

Eu unul mi-am propus să îndrept această lacună, iar titlul acestei însemnări (care înseamnă “mulţumesc frumos”) li se adresează colegilor din echipa de hochei. Până la următoarea întâlnire, promit să-mi reglez şi accentul.

Foto: Anamaria Dinulescu

Spălare la cap

• la vita e bella

Când am decis să particip la Dansez pentru tine, mi-am promis să aşez o vacanţă între finalul competiţiei şi ce va mai urma în viaţa mea. Sunt de părere că, dacă vrei să fii un om de cuvânt, e bine să începi cu promisiunile pe care ţi le faci ţie. Aşa că, după eliminare, mi-am aranjat o mică escapadă pe plaja unui mic paradis mediteranean. Am fost nevoit să amân plecarea, ca să pot dansa la penultima ediţie, dar nu mi-a părut rău.

Sâmbăta trecută eram la sală, pe stepper, şi, zapând, am dat peste ultimele minute ale ultimei emisiuni, pe care nu apucasem să le văd din platou, pentru că plecasem puţin mai devreme. Şi, de ce să nu recunosc, m-a apucat o tristeţe foarte mare că s-a terminat. Mi-am dat seama că abia cu această ultimă ediţie relaţia mea cu acest program unic în România şi cu echipa lui extraordinară luase sfârşit. Noroc că a doua zi la 7 dimineaţa începea mica vacanţă pe care mi-o promisesem. Aşa că, în ultimele cinci zile, mi-am tratat tristeţea cu oameni zâmbitori şi cu peisaje vindecătoare.

Şi cu încă ceva. Ca să-mi spăl bine creierii de realitatea românească, am citit în fiecare zi presă britanică. Am urmărit demisia lui Gordon Brown şi primele clipe ale unei coaliţii puţin plauzibile, prima în Marea Britanie de după război. Mi-a făcut bine să visez vreme de câteva zile la politicieni care rămân rezonabili, afabili şi manieraţi, indiferent de situaţie, care ştiu să piardă onorabil şi să se bucure de victorie cu măsură şi cu respect faţă de predecesori.

Dar cu adevărat terapeutică a fost infuzia de jurnalism de calitate, aşa cum nu mai credeam că se face în afara câtorva titluri precum revista Time, la care sunt abonat de mai mulţi ani şi pe care am considerat-o mereu o blândă excepţie într-un peisaj tot mai dezolant. Nu mi-a venit să cred că The Times sau The Guardian publică zilnic atâta informaţie de calitate, atâtea poveşti jurnalistice scrise cu un meşteşug şi cu o pasiune care fac cele mai îndepărtate subiecte atractive şi cele mai complicate subiecte comprehensibile.

Ca să ies din reverie, mi-am administrat o doză şoc de The Sun şi Daily Mail, dar am fost surprins să găsesc până şi aici o prezentare corectă dpdv jurnalistic al cestiunii arzătoare la ordinea zilei. Sigur, spaţiul alocat schimbării guvernamentale era mult mai mic, iar perspectiva complet schimbată, dar chiar şi în aceste tabloide am găsit urmele unei civilităţi pe care mă tem că noi n-am pierdut-o, pentru că n-am avut-o cu adevărat niciodată.

Semnează pentru copii bine crescuţi

• Uncategorized

Am semnat petiţia pentru menţinerea alocaţiei de creştere a copilului la 85% din veniturile mamei (sau ale tatălui) de dinainte de naştere. Revenirea la o alocaţie de 600 RON (o măsură îndelung apărată de Ion Iliescu) încurajează, în opinia mea, naşterile în familiile foarte sărace şi în cele foarte bogate şi descurajează naşterile în familiile clasei de mijloc, ceea ce face şi mai dificilă proliferarea acesteia. Semnează şi tu!

Tot cu frumuseţea naturală vă deranjez

• advertorial

logo-ales_rgbLa jumătatea lui martie, m-am raliat, împreună cu Cabral, unui manifest pentru frumuseţea naturală iniţiat de Nivea. Scriam atunci că:

ceea ce bărbaţii îşi imaginează că le stârneşte pe femei şi ceea ce femeile îşi închipuie că-i atrage pe bărbaţi sunt, probabil, două dintre cele mai mari mistificări ale timpului nostru. Petrecem mult prea mult timp străduindu-ne să ne adaptăm unei proiecţii din mintea noastră şi cercetăm prea rar ce-şi doreşte cu adevărat celălalt sex din partea noastră. Când l-ai întrebat ultima oară pe bărbatul de lângă tine ce-i place cel mai tare atunci când te priveşte?

După ce am publicat Manifestul împotriva fondului de ten am stârnit ceva rumoare în rândul cititoarelor mele, dar, în schimb, am primit numai încuviinţări din partea prietenilor şi cititorilor mei. Obsesia pentru un ten mai mult ca perfect este una dintre aceste proiecţii pe care femeile le fac în legătură cu dorinţele bărbaţilor şi mă bucur să o denunţ aici încă o dată: tencuiala nu este nici sexy, nici naturală; pentru orice bărbat cu vederea întreagă este pur şi simplu tencuială.

M-am bucurat să văd că această campanie a stârnit dezbateri în blogosferă şi că a fost preluată şi de alţi bloggeri.

Iniţiatorii au realizat şi un sondaj în rândul bărbaţilor cititori de bloguri şi au aflat că doar 12% dintre aceştia preferă femeile machiate. 22% le preferă nemachiate şi 66% machiate cât mai natural sau discret. Motivele: 63% cred că fondul de ten arată ca o mască, nenatural, 21% nu agreează diferenţa dintre faţă şi gât, iar 16% se plâng că  pătează la atingere. De altfel, dacă ar putea face să dispară un obiect din trusa de frumuseţe a femeilor, 51% dintre respondenţi au ales fondul de ten (39% au votat gloss-ul şi 11% rimelul).

Vă mărturisesc că mie rezultatele acestui sondaj mi-au dat ceva încredere. Eram convins că mă aflu într-o minoritate a bărbaţilor care au o problemă cu fondul de ten. Dar se pare că suntem ceva mai mulţi.

Simt nevoia să reiau aici ce am spus şi în martie:

E dreptul tău să alegi cât şi cum vrei să îmbunătăţeşti ceea ce te nemulţumeşte la cum arăţi. Depinde numai şi numai de tine să găseşti dreapta măsură între a înfrumuseţa şi a falsifica. Nu mi-am propus să-ţi spun cum arată femeia pe care şi-o doresc toţi bărbaţii, pentru că o asemenea femeie nu există. Tot ce am vrut să-ţi reamintesc cu aceste rânduri este că frumuseţea rapidă şi înşelătoare atrage bărbaţi rapizi şi înşelători.

Cred că există multe opţiuni între tencuială şi a nu te farda deloc: poţi merge la dermatolog, poţi alege un fard discret, poţi alege o soluţie la care s-au gândit cei de la Nivea şi care mie mi se pare o invenţie revoluţionară sau poţi opta diferit în funcţie de momentul zilei şi de situaţia în care te afli. Eu vreau să te asigur încă o dată că o să mă bucur mai tare dacă o să ne privim faţă în faţă la următoarea întrevedere şi nu faţă în fond de ten.

Izvorul zilei

• ecologie • maimultverde • voluntariat

Voluntarii MaiMultVerde au atras atenţia asupra protejării calităţii apelor din jud. Harghita. Ei au renovat şi reamenajat sâmbătă, 8 mai, pavilioanele a trei izvoare din zona Băile Chirului (Királyfürdő), în cadrul proiectului „Clar şi limpede”, iniţiat de MaiMultVerde şi Ciuc Premium.

Timp de o lună, voluntarii vor munci la protejarea a şapte izvoare din zona zona Vlăhiţa – Băile Chirui – Valea Vârghişului – Homorod.