Vrabia contează pe tine

biodiversity_vrabiaComisia Europeană îți face cunoștință, în Anul Internațional al Biodiversității, cu vrabia, veverița, stejarul și alți prieteni care ne fac viaţa mai frumoasă.

Cu toții contează pe tine în protejarea biodiversității și a vieții într-un mediu sănătos. Și tu poți conta pe ajutorul prietenilor necuvântători dacă le respecți arealul și îi susții online prin Biodiversity.

Învață pe Facebook mai multe despre biodiversitate și cum poți restabili echilibrul ei fragil, add vrabia as friend și n-o să-ți pară rău de noul tău profil biodiversificat!

:: detalii pe site-ul Comisiei

Miercuri, 21 aprilie, între orele 10:00 – 18:00, mergi în faţa Teatrului Naţional Bucureşti ca să susţii biodiversitatea şi să înveţi mai multe despre prietenia cu vrăbiile. Înscrie-te voluntar pentru Biodiversity pe adresa camelia.lazurean [at] ogilvy.com sau la nr. de tel. 021. 201.01.42

God be in my head

Ascultam duminică pe BBC o emisiune dintre acelea care te fac să te întrebi dacă lumea în care îşi imaginează că trăiesc oamenii care fac astfel de emisiuni există cu adevărat. Şi am aflat de o rugăciune ale cărei versuri mă urmăresc de atunci:

God be in my head,
and in my understanding;

God be in mine eyes,
and in my looking;

God be in my mouth,
and in my speaking;

God be in my heart,
and in my thinking;

God be at mine end,
and at my departing.

Ce gând frumos…

În apărarea modei

Am citit, îndemnat de o dezbatere pornită la ea pe blog de Roxana Voloşeniuc, articolul Tanyei Gold din The Guardian, “De ce urăsc moda”.

Jurnalista britanică susţine, în esenţă, că mersul pe tocuri e dureros şi, la limită, pune chiar în pericol viaţa, că hainele create de designeri nu te fac mai frumoasă şi că cele mai de succes modele duc, de fapt, o viaţă foarte tristă. Vă recomand să nu vă mulţumiţi cu acest rezumat şi să căutaţi articolul pe site-ul guardian.co.uk. Tanya Gold spune câteva lucruri de bun simţ cu care nu pot să nu fiu de acord.

Argumentul legat de mersul pe tocuri, deşi pare cel mai îndrăzneţ, e şi cel mai mai convingător, pentru că porneşte de la cazul dramatic al unei adolescente de 16 ani care şi-a pierdut anul trecut viaţa după ce s-a împiedicat din cauza pantofilor cu toc prea înalt şi a căzut pe şine în faţa unui tren în mişcare într-o gară din sudul Angliei. Mi se pare şi mie o punere în abis exemplară a celor mai nefericite rezolvări care se dau unui conflict vechi de când moda: cel dintre utilitatea şi frumuseţea obiectului vestimentar. Numai că eu cred că tocmai acest conflict este sursa şi garantul creativităţii în această industrie şi că, aşa cum există rezolvări dintre cele mai proaste, există şi rezolvări fericite. Iar a şti să faci alegerea cea bună între ele ţine de gustul şi de mintea fiecăruia.

Continue reading…

Mulţumesc

M-am gândit ieri toată ziua ce să scriu pe blog despre încheierea de vineri noapte. Încă nu mi-a venit nimic mai mult decât ce am spus chiar atunci, la finalul ediţiei. Am vorbit din suflet şi nu mai ştiu deocamdată ce să mai adaug. Cred că trebuie să mai las să treacă o vreme ca să înţeleg pe deplin ce a schimbat această experienţă în viaţa mea. Iar când o voi face, vorbele vor veni, probabil, de la sine.

Deocamdată, rămân cu nişte dansuri pe care nu credeam că voi fi vreodată în stare să le dansez şi cu nişte declaraţii de prietenie pentru care aş merge până la Lună şi-napoi.

Am primit neaşteptat de multe mesaje frumoase aici, pe FaceBook sau pe Twitter, în aceste şapte săptămâni de când am început primele antrenamente. Vă mulţumesc tuturor pentru că ne-aţi urmărit, pe mine şi pe Elena, şi pentru că ne-aţi dat energiile voastre bune.


Un interviu vindecător

Amza a adorat acest popor şi îl durea că nu este un popor fericit. Dar a crezut foarte tare în steaua acestui popor şi cred şi eu… Acum probabil ar fi puţin trist de ce se întâmplă, dar, pentru că avea flacăra aceasta de optimism, cred că ar spera în continuare în viitorul acestei întâmplări numite poporul român.

Elena sau Grigore?

dansezVineri noaptea, când aflasem că suntem din nou la duel, ştiam deja răspunsul la această întrebare: Grigore. Nu doar pentru că dramatismul cazului înclină întotdeauna votul publicului, ci pentru că până şi mie şi Elenei ne-ar fi părut rău ca problemele lui Grigore să nu fie rezolvate. Cred că toţi participanţii de la Dansez sunt de acord că este cazul care are cea mai mare nevoie de ajutor.

Aşa că, resemnat oarecum cu votul care va urma, am hotărât că miza duelului este, în definitiv, să facem nişte dansuri mai bune chiar şi decât stomp-ul şi decât haka şi să plecăm din emisiune cu fruntea sus.

Mărturisesc că, între timp, mi-am schimbat puţin punctul de vedere. Printre concurenţi a apărut deja o îngrijorare în legătura cu echipa Grigore-Iuliana, care riscă să pice mereu la duel, din cauză că nu dansează tocmai grozav, şi care, odată ajunsă la duel, e în stare să elimine orice altă echipă al cărei caz nu este la fel de dramatic. Dacă situaţia de săptămâna trecută, când Saşa şi Anamaria, care au dansat excelent, au fost eliminaţi, se repetă şi săptămâna asta, deja se poate vorbi de un tipar. Practic, competiţia îşi pierde miza pentru că, indiferent cât de bine ai dansa, rezultatul e previzibil încă de pe acum.

Continue reading…

Încălzește pista de biciclete la Bikewalk 2010!

bikewalk_cicloteque_visualBikewalk.ro și  Cicloteque te provoacă la pedalat pe pistele de biciclete din capitală sâmbătă, 17 aprilie 2010, de la ora 16:30.

Întâlnirea pe două roți are loc lângă gura de pasaj de pe Kiseleff (de pe partea cu Parcul Herăstrău) și va testa cât de practice sunt pistele pe ruta:

Gura de pasaj de la Piaţa Presei Libere » Arcul de triumf » Piaţa Victoriei » Piaţa Aviatorilor » Charles de Gaulle » ocolit Herăstrău prin dreapta » Cinematograful de vară din Herăstrău.

Pentru cei care nu au biciclete în dotare, centrul Cicloteque vă așteaptă sâmbătă, 17 aprilie, cu porțile deschise și bicicletele pregătite. Hai la pedalat!

Place à la poésie!

În seara asta cineva mi-a adus aminte de Léo Ferré. Am căutat prefaţa la “Poète… vos papiers!” din care ştiam cândva propoziţii întregi pe de rost. Şi m-a apucat aşa o nostalgie… Cam astea erau:

L’art abstrait est une ordure magique où viennent picorer les amateurs de salons louches qui ne reconnaîtront jamais Van Gogh dans la rue… Car enfin, le divin Mozart n’est divin qu’en ce bicentenaire!

Mozart est mort seul, accompagné à la fosse commune par un chien et des fantômes. Qu’importe! Aujourd’hui le catalogue Koechel est devenu le Bottin de tout musicologue qui a fait au moins une fois le voyage à Salzbourg!

L’art est anonyme et n’aspire qu’à se dépouiller de ses contacts charnels. L’art n’est pas un bureau d’anthropométrie. Les tables des matières ne s’embarrassent jamais de fiches signalétiques…

On sait que Renoir avait les doigts crochus de rhumatismes, que Beethoven était sourd, que Ravel avait une tumeur qui lui suça d’un coup toute sa musique, qu’il fallut quêter pour enterrer Bela Bartok, on sait que Rutebeuf avait faim, que Villon volait pour manger, que Baudelaire eut de lancinants soucis de blanchisseuse: cela ne représente rien qui ne soit qu’anecdotique. La lumière ne se fait que sur les tombes.

Place à la poésie, hommes traqués! Mettez des tapis sous ses pas meurtris, accordez vos cordes cassées à son diapason lunaire, donnez-lui un bol de riz, un verre d’eau, un sourire, ouvrez les portes sur ce no man’s land où les chiens n’ont plus de muselière, les chevaux de licol, ni les hommes de salaires.

N’oubliez jamais que le rire n’est pas le propre de l’homme, mais qu’il est le propre de la Société. L’homme seul ne rit pas; il lui arrive quelquefois de pleurer.

N’oubliez jamais que ce qu’il y a d’encombrant dans la morale, c’est que c’est toujours la morale des autres.

Textul integral al prefeţei aici.

Sărbători liniştite!

I only want to say
If there is a way
Take this cup away from me
For I don’t want to taste its poison
Feel it burn me

I have changed – I’m not as sure
As when we started

Then I was inspired
Now I’m sad and tired
Listen, surely I’ve exceeded
Expectations
Tried for three years
Seems like thirty
Could you ask as much
From any other man?

Continue reading…