Buna locuire

• in media

Diseară, de la 23.30, la “Bună ca viaţa”, pe TVR1, vorbim despre buna locuire: cât de bună şi frumoasă poate să fie viaţa între patru pereţi.

Îl avem invitat pe Virgil Ianţu, împreună cu care am încercat să aducem puţină culoare într-o scară de bloc din Bucureşti şi le-am oferit locatarilor ghivece cu flori.

Ne propunem să eliberăm traiul la bloc de stigmatul pe care-l poartă şi să arătăm că există soluţii pentru a te bucura de locuinţă chiar şi când aceasta este un apartament sau o garsonieră de bloc. Avem cazuri de amenajări fericite ale spaţiului de locuit şi soluţii la îndemâna oricui pentru decorarea propriei locuinţe.

Foto: Anna Todiraş

Emisiunea se difuzează în reluare sâmbăta de la 11.30.

Am ţinut seamă de multe dintre comentariile voastre, dar, cum a doua şi a treia ediţie erau deja în lucru la data difuzării primei ediţii, veţi vedea cele mai multe modificări de la ediţia a patra.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ.

De-ale părintelui Justin

• cu stangu-n dreptu

De fiecare dată când mă nimeresc la un serviciu religios unde oficiază părintele Justin Marchiş, aştept cu nerăbdare predica.

Are părintele Marchiş un dar de a vorbi despre lucruri care n-au nicio legătură cu slujba, de mă pomenesc trepidând de fiecare dată în aşteptarea subiectului: oare încotro îi vor mai fugi şi astăzi ideile?

Odată eram la o înmormântare. În predică, părintele i-a criticat aspru pe ecologişti, care se îngrijesc mai tare de salvarea planetei, decât de salvarea omului. Vă jur, habar n-avea cine eram şi cu ce mă ocup, predica n-avea nicio legătură cu mine. Dar nici cu răposatul, nici cu altcineva din îndoliata adunare. Era doar unul dintre obişnuitele sale derapaje.

Săptămâna trecută la o cununie. Părintele Justin face referire la pasajul buclucaş din Efeseni (5:22) şi precizează:

Eu le atrag mereu atenţia enoriaşelor că femeia nu a fost făcută dintr-o coastă a lui Adam, ci dintr-o parte a lui. Şi, de aceea, abia aici, în taina cununiei, femeia redevine egală în drepturi cu bărbatul. De aceea, le tot spun feministelor: veniţi la Biserică şi vă cununaţi dacă vreţi egalitate!

Evident, s-a produs ceva rumoare, doamnele din audienţă au schimbat zâmbete, eu i-am urat miresei “Libertate, Egalitate, Fraternitate!”, mă rog, momentul a trecut, cum trec toate excentricităţile părintelui Justin.

Continue reading…

Zâmbet amărui

• ars longa vita brevis

E o vreme, iubito, cind curajul iti vine dintr-un om care repara o chiuveta. Dintr-un barbat care duce vesel o trotineta la subtioara, ca pe o piine. Dintr-un ciine care ti se aseaza la picioare cerind din ochi sa-l mingii, iubito. Dintr-un stadion de 80.000 de oameni, arhiplin, iubito, duminica. Dintr-o femeie care se trezeste la cinci dimineata, sa faca o tocana si dupa aceea sa schimbe trei autobuze pina la santier. Foarte rar, in viata, daca te uiti bine, iubito, curajul vine din asemenea fleacuri. E o vreme cind curajul vine din acceptarea ideii ca nu exista pe lume fleacuri. O trotineta, iubito, valoreaza cit o piine. O chiuveta, iubito, e la fel de importanta ca o tocana. Trebuie sa ai curajul de a recunoaste calm asemenea enormitati ca realitati exacte pe care se bazeaza echilibrul nostru, iubito. Begoniile nu au inghetat in noaptea aceea, ele dau in floare, iubito, la sfirsitul lunii, lasind lumii suprema incertitudine, aceea dintre agonie si nastere. Omul e admirabil- zice fratele meu, Albert – fiindca poate trai si in incertitudini. Imi trebuie mult curaj ca sa te pot auzi cum urli iubito, vino, vino, vino, si eu sa nu vin pentru ca sa-mi fac meseria de begonie, sa-mi infrunt egoismul, socotindu-l incert, sa pun mai presus aceasta hirtie alba si acest creion cu care te culc linga mine, aici, sa nu te mingii, ci sa te scriu si apoi sa lipesc atent plicul. E o vreme cind – iubito, iubito – tot curajul se tine intr-un virf de creion.

Radu Cosaşu

:: via Cristina Bazavan

Bocăneli de toamnă-iarnă

• mergi pe mana mea

indicator2Daca v-ati pus gogoşarii, puteţi acum să vă puneţi şi pantofii şi să veniţi la noul curs de step pentru începători.

Unde: Armenească 25

Durata: 1 lună (până la vacanţă; şi cu posibilă continuare în ianuarie)

Program: în fiecare luni şi joi de la ora 19 sau de la ora 20.

Începem: joi pe data de 29 octombrie.

Abonament: 150 RON (8 sedinţe)

Înscrieri: la Dana Cavaleru: +40722272550, dcavaleru@yahoo.com

Concurs foto fără prejudecăți

• mergi pe mana mea

SPER-Concurs_fotoDacă ştii să priveşti oamenii fără prejudecăţi, să eviţi stereotipia şi te pricepi şi la fotografie, programul guvernamental S.P.E.R. – Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă – te invită la concurs.

În perioada 8 octombrie – 19 noiembrie 2009, în cadrul campaniei anti-discriminare S.P.E.R., se desfăşoară concursul de fotografie online “Romi deasupra prejudecăţilor“, o competiţie pe tema anti-discriminării romilor.

Înscrie o fotografie pe site-ul www.sper.org.ro, împreună cu un text de susţinere care să justifice încadrarea în tema “Romi deasupra prejudecăţilor“. Publicul larg este invitat să voteze online fotografia preferată, până la data de 15 noiembrie 2009.

Cele mai populare fotografii vor intra în a doua fază a concursului, urmând sa fie jurizate de fotografii profesionişti Alex Gâlmeanu, Nicolae Burcă (Gin), Nicu Ilfoveanu şi de către organizatori. Premiul cel mare e o cameră foto Canon EOS 450D “tunată” cu motive romani.

Lucrurigratis.ro

• societate civila • voluntariat

LucruriGratisLogoSe spune că cele mai bune lucruri în viaţă sunt gratis. Un tânăr din Braşov a pornit o iniţiativă online pentru cei care vor să ofere şi să primească gratuit lucruri pe care ei sau cei din jur nu le mai folosesc.

Lucrurigratis.ro este o platformă  destinată celor care vor să dăruiască şi să revalorifice resursele existente dintr-un gest voluntar. Sistemul online şi-a propus să ajute atât oamenii care au lucruri pe care nu le mai folosesc, cât şi oamenii care ar putea să le folosească.

Dacă ai lucruri pe care le consideri nefolositoare şi crezi că pot fi utile pentru alţii, înscrie-le pe lucrurigratis.ro şi sigur o să ajuţi pe cineva!

Trecutul

• la vita e bella • psihologie

Ieri mi-am dat rendez-vous cu o parte importantă din trecutul meu. Şi am mai aflat o dată ceva ce ştiam deja: că trecutul meu are, ca orice trecut care se respectă, un trecut al lui. La fel de urât ca şi el. Dar nici pe departe suficient de urât cât să-l justifice. Pentru că nimic nu justifică trecerea de care vorbea Philip Larkin:

Man hands on misery to man.
It deepens like a coastal shelf.

Există o tentaţie căreia e destul de uşor să-i cazi pradă dacă citeşti prea multă psihologie, aceea de a crede că trecutul justifică orice. Cred cu tărie că trecutul explică aproape totul în legătură cu fiinţa umană, dar el nu justifică niciodată faptele noastre. Cel mult, ne justifică, adică ne ajută să ne părem nouă înşine mai buni şi mai drepţi decât suntem de fapt.