Ce întâmplare fericită ca, la numai două zile după seara petrecută la Cluj cu Radu Preda și amintirile sale despre Petre Țuțea, să-l pot asculta la Sibiu pe Gabriel Liiceanu vorbind despre “continentele insomniei” lui Emil Cioran.

Spun “întâmplare”, pentru că tema inițială a conferinței lui Liiceanu, “La ce bun să faci binele?” a fost schimbată în ultimul moment. Anul acesta este centenarul Cioran, așa că omagierea lui la Sibiu a fost mai mult decât nimerită.

Nu l-am citit pe moralist în liceu, când îl citeau (mult și prost) numeroși dintre prietenii și colegii mei. L-am descoperit după 18 ani și revin oricând cu plăcere la textele sfâșietor de frumoase ale acestui Iov contemporan, cum l-a numit foarte bine Gabriel Liiceanu. Cioran a fluierat în biserica tuturor comodităților noastre spirituale și a pus întrebări necesare despre libertate, luciditate și Dumnezeu.