Ce cauta femeile in politica?

Mi-e ciuda ca Mona Musca nu mai face politica. Mi s-a parut nedrept ca, de 8 Martie, cateva jurnaliste au fost nevoite sa redacteze aceasta stire.

Pentru ca sunt convins ca in fiecare redactie s-a gasit cel putin un Gheorghe care sa-si verse naduful: uite ce se-ntampla daca femeile-si lasa cratita si copiii si se baga unde nu le fierbe oala. Sau, in varianta culta: uite cum isi uita ele de feminitate si se baga in mocirla politicii, care-i facuta dupa chipul si asemanarea barbatilor. Nu va lasati inselati de diferenta tonala: si intr-un caz, si in celalalt, avem de-a face cu stereotipuri de gen. Ca unele sunt pozitive si altele negative conteaza prea putin.

Din punctul meu de vedere, Mona Musca n-a facut politie politica in sensul articolului 5 al Legii privind deconspirarea Securitatii si sunt convins ca CEDO ii va da dreptate. Dar cred ca Mona Musca a gresit cand nu si-a asumat din proprie initiativa trecutul la inceputul acestei legislaturi.

Iar din aceasta scapare sufera cel mai tare nu Mona Musca, ci celelalte femei din politica. Imaginea politicianului „altfel” pe care si-o construise doamna Musca le-a dat incredere sa continue atunci cand mitocanii din partide le-au stigmatizat si le-au trimis la copiii, la cratita sau la feminitatea lor. Lovitura de credibilitate incasata de Mona Musca aproape a facut zdrente ideea ca femeile au ce cauta in politica.

Obisnuiti sa ne pese doar de tarisoara noastra, de Ana Pauker si de Elena Ceausescu, nu voim sa stim de Europa dumisale, a doamnei Ségolène Royal, sau de America doamnei Hillary Clinton. Am uitat ce-a facut Madeleine Albright dintr-o functie pe care Colin Powell a dezonorat-o pana cand a fost inlocuit cu Condoleezza Rice.

Hotarat lucru, in Romania femeile n-au ce cauta in treburile cetatii. Stim noi, barbatii, mai bine cum sa ne bagam picioarele in ea. Femeile n-au stomac pentru asta. Sa ne lase!

Nu trebuie sa fii Bebe Mihaescu sa te prinzi ca intre stereotipurile pozitive pe care barbatul roman le vehiculeaza despre femei si calitatea vietii lui sexuale, asa cum reiese din sondaje, e o legatura directa. Fantasma vehiculata frecvent este a unei feminitati desexualizate. Femeia din mintea lui e indelung rabdatoare, evaziva, gingasa, sfioasa, defensiva. Cand nu e statica, e cel mult dragalasa.

A, si sa nu uit. Femeia din mintea lui e obligatoriu frumoasa. Uratenia unei femei, mai ales cand „se vede, dom’le, ca nici macar nu-si da silinta sa se aranjeze si ea putin”, e un delict capital chiar si pentru ultimul burtos nespalat caruia-i creste mustata direct din nas.

Pentru ca lui ii curge testosteron prin glande, el are dreptul sacru sa nu-i pese de halul in care arata. Femeia nu. Daca nu e frumoasa, e obligatoriu frigida. Masculul roman care crede nazdravaniile astea e condamnat sa nu vada niciodata legatura dintre „scandurica” uratica din viata lui erotica si talasul cu care gandeste in loc de creier.

Psihologii care au studiat jocurile au ajuns la concluzia ca cel mai vechi si mai sangeros dintre toate este „search&destroy”, cunoscut sub denumirea populara de „razboi”. Intre cronicile lui Assurbanipal („atatia oameni de-ai lor am ucis, atatea femei le-am necinstit, atatia copii le-am rapit”, etc.) si rapoartele Departamentului de Razboi din anii ‘50 („atatia inamici au fost ucisi, atatia luati prizonieri”) nu se citeste aproape nicio diferenta.

Asta fac barbatii in politica de mii de ani. Desigur, femeile n-au stomac pentru asa ceva. Sa-si vada de feminitatea lor. Sa ne lase!

:: text: EvZ

  1. Doru Oprişan

    Nu-i nimic, Norica Nicolai e inca in politica si o duce din ce in ce mai bine. Ne va salva pe toti cu feminitatea ei si a nepoatelor ei.. 🙂

  2. “Nu trebuie sa fii Bebe Mihaescu sa te prinzi ca intre [b]stereotipurile pozitive pe care barbatul roman le vehiculeaza despre femei si calitatea vietii lui sexuale, asa cum reiese din sondaje, e o legatura directa[/b]. Fantasma vehiculata frecvent este a unei [b]feminitati desexualizate[/b]. Femeia din mintea lui e indelung rabdatoare, evaziva, gingasa, sfioasa, defensiva. Cand nu e statica, e cel mult dragalasa.”

    Eu ma intreb care este rostul unei asemenea “dizertatii” in paginile EvZ?
    Este “feminitatea desexualizata” un stereotip pozitiv? De ce si mai ales pentru ce? stereotipul acesta explica situatia femeii in politica? Probabil ca prin raspunsuri vom ajunge la acceasi problema a valorilor similar comentariilor de la alte topicuri.
    Dragos,
    umanismul si politica nu au in comun valorile, poate altceva…

  3. Cita vreme barbatii sunt majoritari (adica inca decid) in viata politica, ar trebui sa ne intrebam mai curind de ce politica le cauta pe femei. Politica, aceea facuta de barbati are nevoie de femei, putine, dar vizibile. Adica de caracter. Aduc imagine si voturi. Asta ar fi o explicatie de ce femeile in politica sunt caractere prea tari pentru gustul unora, ori prea putin feminine si prin asta nereprezentative pentru categoria lor, dupa gustul altora. Chiar si tu ai selectat dupa criterii tari exemplele.

    Normalitatea prezentei femeii in pozitiile de putere descarcate de conotatia de gen va fi deplina doar atunci cind rolurile vor fi reincarcate cu specificul de gen. Natura le favorizeaza pe femei in privinta inteligentei emotionale, ele pot negocia mai subtil si mai eficace crizele. Cind acest joc le va fi permis, vom fi intr-o reala normalitate. Institutiile puterii si unii lideri, mai nou, isi aleg purtatori de cuvint femei. Daca situatia inversa poate parea ciudata, inseamna ca putin am dreptate. Inseamna ca rolurile sunt inca scrise de barbati, pentru barbati.

    Asa ca nu le intreba pe femei ce cauta in politica, ci pe barbatii politici de ce le vor (sau nu le vor) alaturi. Unele raspunsuri sunt in articolele la care faci trimitere.

  4. Din fericire in redactia evz-ului nu mai incape niciun “Gheorghe” pt ca locul e deja ocupat de un Bucurenci indeajuns de “innadufit” pt a-l putea face pe primul sa para o gluma proasta . Atins de un alt puseu de prurit agitatoric, DB se apuca sa croseteze, pt ca apoi sa poata desira, fantosa “noului misoginism politic”, nascut din caderea Monei Musca in plasa CNSAS-ului. “Lovitura de credibilitate pe care a incasat-o Mona Musca, aproape a facut zdrente ideea ca femeile au ce cauta in politica” zice bricoleurul nostru de subiecte rasuflat-apocaliptice, uitind sa ne spuna insa pe ce se bazeaza cind emite asemenea proclamatie ridicola. De cind a inceput toata tevatura cu Mona Musca, am intilnit destui misogini nefericiti, carora insa, nici prin cap nu le-a trecut sa-si invirtoseze umorile, incarcind-o pe fosta parlamentara cu esecul colectiv al femeii politician . Insa Dragos nu vrea sa riste, el vrea sa fie cu doi pasi inaintea misoginului exemplar, vrea sa preintimpine orice atac pervers si-atunci se repede sa-i smulga astuia vorbele de pe buze, pt a le mai flutura o clipa, inainte de sa le calce in picioare. Bravo, admirabil, numai ca marele feminist nu-si pune problema ca, poate, trogloditii aia de misogini, cu mintile lor sufocate de “parul din nas”, n-ar fi reusit sa conceapa un “silogism” atit de napraznic, dar ca, totusi, ar putea sa-l foloseasca cu succes, odata ce Bucurenci li-l pune, cu atita amabilitate la dispozitie. Vinjosul anti-“Gheorghe” nu intelege ca intentiile bune nu tin loc de formule inspirate. I-am spus de mai multe ori ca un neadevar poate trece drept adevar prin consecintele pe care le produce credinta ca ar fi un adevar. Si el ce face!? Se apuca sa raspindeasca credinta ca “masculul rominesc” dominant, e un misogin care, recunoaste, in caderea Monei Musca, “zdrentuirea” feminitatii politice, in Romania! Ei bine, daca masculul ala dominant n-a prea contat pina acum, credinta in existenta lui s-ar putea sa-l faca pina la urma, sa existe cu adevarat, pornind tocmai de la…. textuletul profetic al lui Bucurenci.

  5. Cred că Mona Muscă era singura femeie pe care mi-o puteam închipui preşedinte. Am privit-o întotdeauna cu mare admiraţie. “Dana”, piatra de moară de la gâtul Monei este un alter-ego pe care trebuie să şi-l asume. Este păcatul tinereţii ei. Iar dacă CEDO îi va da dreptate, va conta mai puţin. Mona nu se mai poate reabilita în faţa masei de alegători, pe listele de vot uninominal. Cei câţiva intelectuali care o susţin au reabilitat-o, deja, fiecare în câmpul propriei moralităţi. Mona e pierdută ca politician. Zic eu. Sper ca istoria să mă contrazică la viitoarele alegeri.

  6. Dragos, sunt placut surprinza de abilitatea ta sa treci dincolo de conditionarea sociala care iti cere sa fii cu turma si sa folosesti aceleasi stereotipuri care pot fi regasite in declaratii tip Orban. Sunt putini barbati care nu-si simt amenintata masculinitatea cand se deschide subiectul stereotipurilor de gen si care nu devin defensivi si paranoici. Asa ca jos palaria, tot respectul! Cat despre reactia lui Codrut, nu ma surprinde, e bine prins de stereotipuri si confortabil unde e…
    Femeile au nevoie de reprezentare echitabila in politica pentru ca fac parte din comunitatea acestui gen social si pot reprezenta nevoile si interesele specifice lor pentru coeziune sociala si cooperare mai buna intre sexe si pentru a aduce si acea latura stereotipic feminica mai putin testosteronica si belicoasa si mai mult cooperanta. Trebuie totusi spus ca unele femei din politica pot la fel de bine trece ca si barbati in fusta: Condoleeza Rice, Margaret Thatcher, intr-o masura si Madelaine Albright. Nu asta e ideea de a fi femeie politician, but it’s a process…

  7. Comentariul “the hobbesian” (vezi La Mome) trebuie repetat aici:

    “The Hobbesian said…

    Ma bucur ca ati scris articolul “ce cauta femeile in politica?” in EVZ.

    Este halucinant sa citesc raspunsurile forumistilor – daca sint o mostra reprezentativa a gindirii oamenilor din Romania, am incurcat-o. Daca sint opiniile reprezentative ale diasporei inarmate cu calculator si conexiune la internet, am incurcat-o la fel de rau.

    O ura coplesitoare la adresa femeilor (aducerea in discutie a Anei Pauker etc. tradeaza nevoia de a gasi exemplul feminin cel mai lamentabil, si a descrie toate femeile in termenii acestia – gindire tipic fascista, de gasire a tapului ispasitor)

    Anyway, tristete. “
    Am fost pe blogul ei care trimite, cum faci si tu, la acel “Gheorghe” din redactia evz pe care nu il vede Codrut.

    Codrut fa o vizita de curtoazie la The Hobbesian ; o sa te lamuresti.

  8. Cred ca ne place sa aruncam cu samburi de corcoduse in orice by default. Si dupa aia sa ne erijam in urmasi ai lui nea Descartes si sa ne demonstram noua insine ca exista… Dubito ergo cogito… E un soi de juisare cognitiva, nu?

    Si apropos Salve Bucurenciule, imi aduc aminte de tine din Liceu. Ala cu buturuga, biti si mesaje porcoase prin bai.

  9. The Hobbesian

    Pt Nora, Codrut, Lector.

    Nora –

    Multumesc ca ai mutat postarea mea anterioara la rubrica potrivita.

    Codrut –

    Tu spui: ““Lovitura de credibilitate pe care a incasat-o Mona Musca, aproape a facut zdrente ideea ca femeile au ce cauta in politica” zice bricoleurul nostru de subiecte rasuflat-apocaliptice, uitind sa ne spuna insa pe ce se bazeaza cind emite asemenea proclamatie ridicola.”

    Pe ce se bazeaza proclamatia? CEL PUTIN pe articolul lui Silviu Sergiu de la EVZ – de altfel gazda comuna a articolelor lui D.B. – care este cu adevarat o scirboasa productie jurnalistica publicata chiar de 8 MARTIE in paginile unui ziar romanesc important.

    Eu zic ca opozitia ta fata de DB te-a orbit de data asta in privinta subiectului sau.

    Lector–

    Spui: “Natura le favorizeaza pe femei in privinta inteligentei emotionale, ele pot negocia mai subtil si mai eficace crizele. Cind acest joc le va fi permis, vom fi intr-o reala normalitate”

    Hmmm… chiar daca ar fi adevarat (desi nu sint convinsa) ca, in medie, femeile ar fi mai inteligente din punct de vedere emotional (whatever that means; poate inseamna ca-s mai putin inteligente din pdv rational? hm.), asta nu inseamna ca putem prezice IN NICI UN FEL cum se va comporta o femeie individuala.

    Nu cred ca trebuie sa ne asteptam ca urmatorul lider feminn sa fie mai diplomatic, relational sau emotional etc etc decit un barbat.

    Singurul lucru pe care il vreau eu este sa li se dea sanse femeilor sa aiba propriile succese, propriile erori, fara a astepta de la ele ceea ce ne spun cliseele pseudo-stiintifice de tip “femeile sint mai emotionale iar barbatii mai rationali”. Singurul test politic ar trebui sa fie: “isi fac bine treaba sau nu?”. Atita tot, nu … “vai ce nefeminin se comporta femeia asta!”

    Cheers,
    The Hobbesian

  10. Salut Dragos,

    Misto articolul. L-am citit de vreo doua ori si mi-a placut teribil de mult. In timp ce-l citeam m-am gandit ca bormasinilor seminale ce sunt ofuscate de textul tau le-ar trebui o cura cu “Anatomia iadului” (Catherine Breillat);)

    Alex (ExVianu)

  11. @ the hobessian
    Tocmai am citit articolul lui Sergiu…si in afara unei lipse de inspiratie, legate de data publicarii, adica 8 martie,(dar ce inseamna lipsa asta de inspiratie in raport cu totala lipsa de inspiratie a lui DB, care considera ca liberalismul a facut mai multe crime decit comunismul si nazismul, la un loc?!) n-am descoperit niciunde, formulata sau sugerata, relatia de cauzalitate intre esecul politic al Monei Musca si ruina ideii de femeie politician. In schimb, Bucurenci nu se sfieste s-o formuleze crezind ca nimeni nu va realiza ca e doar o asumptie falacioasa care n-are nicio treaba cu scrie Sergiu.Omul nu generalizeaza orbeste ca Bucurenci ci are grija, sa-si izoleze obiectul criticii, incepind fiecare propozitie cu:”exista femei care…” si nu cu “femeile”au facut si au dres. De fapt exista vreo 4-5 “tinte”, printre care si Oana Zavoranu. De cealalta parte insa, Bucurenci ne opareste la gramada, cu acuza de misoginism politic, se agita, transpira, face uz de tot arsenalul de paralogisme si incorente cu care natura l-a inzestrat din plin, pentru a demonstra ca ce!?? Ca nu exista femei criticabile, ca toate femeile sint rupte din rai, ca in timp ce politicianul mascul trebuie altoit cit mai des, putinele femei din politica trebuie ferite de acest tratament, indiferent de prestatia lor, pt ca pur si simplu sint putine si fragile!?? Adica sa inteleg ca a critica o femeie politician a devenit deja un tabu, exact cum tabu este orice critica la adresa vreunui evreu sau a politicii Israelului?! Sa inteleg ca daca zic ceva de Ecaterina Andronescu, devin, automat misogin, exact asa cum devin automat antisemit daca spun ca politica israelului fata de civilii palestinieni e terorista?!

  12. “Politica Israelului fata de civilii palestinieni e terorista”?! Ce chestie: eu stiam ca teroristi sunt palestinienii!! Dar cred ca semantica frazelor lui Codrut e aleatorie din cauza virgulelor puse alandala ;- )

  13. Codrut, ca in orice societate ipocrita dominata de fariseismul unor conventii analgezice menite sa iti amorteasca spiritul si sa te abata de la adevaratele realitati, evident, ca astfel de tabu-uri se instaleaza fara grija. Asa cum ii dadeam un exemplu lui Bucurenci zilele trecute, daca imi iau un tricou rosu cu CCCP de la piata si ma plimb tantos prin targ devin super-fancy-trendy in vreme ce daca imi trag un negru cu zvastica ma salta la prima bordura. In ambele cazuri persoanele implicate n-au pic de habar de impactul istoric a celor doua chestiuni asupra natiei trecute la ei in buletin. In concluzie nu ma mira puseurile feministe ale unora ca Dragos. In Congresul american baietii pun embargo pe Cuba pentru ca in pauza sa pufaie havane. Deci ipocrizia e pe toate plaiurile, stai linistit.

  14. @the hobbesian
    Ramin la parerea ca ipoteza unor diferente de gen in comportamentul uman, legate de functionarea asimetrica a emisferelor celebrale este sustenabila. Acesta era sensul in care sugeram ca femeile pot fi altfel in politica si ca politica ar fi altfel daca femeile ar afirma cu degajare aceste diferente. Cind exista. Femeile barbate nu ma intereseaza.
    Apropo de barbati, nu ti se pare ca la Codrut e o doza mare de comportament feminin, asa pasional cum combate? Sa-l vezi acum cum o sa sara.
    Dadeam o sansa mai mare femeilor acum ca s-a descoprit ca putem deveni inteligenti si in comportamentul emotional. Multe roluri sociale se vor rescrie.
    Ce urmeaza e de pe net, cautati cu Google:
    Allan Pease :”Pour entrer en politique, il faut rechercher le pouvoir, l’autorité, la domination… Il faut donc avoir une mentalité d’homme pour faire carrière dans ce domaine. C’est toujours la testostérone qui se cache derrière ! Et les femmes qui font de la politique n’échappent pas à la règle : elles ont souvent un surplus d’hormones mâles ! En effet, il y a environ une femme sur cinq qui va avoir un excès, et donc un cerveau plutôt “masculin”, avec le comportement et les désirs qui vont avec. Ce sont pratiquement exclusivement ces femmes qui entrent en politique. A l’inverse, un cinquième des hommes ont un cerveau “féminin”… D’ailleurs ce sont souvent ces derniers qui épousent les femmes au cerveau plus masculin.”
    Joe Tanenbaum,
    » L’homme et la femme confondent constamment égalité et similarité. Pour la femme être traitée en égale par l’homme signifie être traitée par lui de la même façon qu’elle le serait par une autre femme. Mais lorsque les hommes traitent vraiment les femmes en égales, elles se sentent insultées, car elle ne veulent pas être traitées de la même façon qu’un homme en traiterait un autre. »

    Am citit legea, pe Mona Musca a pus-o la zid o definitie lipsita de nuante si explicatii. Ar fi interesant sa revina in politica. Nu e politica, arta compromisului ? Sa vedem cum il intelege o femeie.

  15. Poate ca este vorba despre brand personal?!?! 🙂
    Nu vad la Bucurenci vreo “adiere” spre ideea de statut in politica. E mai mult un discurs la limita politicului. Dupa Dragos, e “politic corect” sa fi si moral si civilizat in ale “jocului politic”. Eh! o boala a “copilariei” personalitatii publice !Chestia asta se vazu’ din intrebarea privind raportarea sa la Giurgiu, telespectator si TVRisti.

  16. @ lector
    Mersi,o iau ca pe un alibi impotriva acuzatiilor de misoginism. Pe de alta parte, recursul la argumente psihologice pt a explica nevoia de femei a politicii, mi se pare,in contextul de fata, neadecvat sau chiar regresiv. E ca si cum am incerca sa fondam dreptul femeilor de a accede in politica, uitind ca acest drept exista, deja( ca sa nu mai vorbim ca discutia e interminabila, cam scolastica si se poate intepeni oricind in noianul de argumente pro si contra)!Acest drept, corelat cu trendul antisexist al “coretitudinii politice”, stimulat de curentele feministe e unul din motivele pt care femeile acced in politica. Dar iarasi, divagam, pt ca ar trebui sa pornim de la faptul de normalitate al existentei femeii politician si sa ne intrebam ce ziarist sau ce politician, ce lider de opinie a lasat sa se inteleaga, ceea ce Bucurenci striga in gura mare: ca esecul Monei Musca ingroapa ideea de femeie politician??!!
    @Andrei
    Ca fost coleg a lui DB, ar trebui sa banuiesti pe unde s-a produs ruptura esentiala de logica si coerenta din retorica lui. De fiecare data procedeaza dupa aceeasi schema: ia o prezumtie oarecare, o deghizeaza in urgenta, in profetie apocaliptica si-apoi o proiecteaza asupra intregului univers(icoanele care-i hartuiesc pe homosexuali, Mona Musca atirnata la gitul fiecarei femei politician, ca o piatra de moara, prin grija cohortelor de misogini patibulari).

  17. Avem nevoie de femei în politică ca să echilibreze balanţa care înclină puternic de partea sexului “tare”. Numai atunci putem vorbi de democraţie.

  18. Buna Dragos!
    As putea incepe postarea mea, cum a terminat anonymous, cu exVianu, caci si eu sunt o exVianu, mai degraba o exVianu, clasa B, generatia 2000!
    Super articolul! Concluzia: nu ca nu avem stomac sa ne bagam in politica, deoarece uneori avem mai multa diplomatie in priviri decat au barbatii in sange:), dar ne sta mai bine feminine, asa cum suntem noi, decat masculinizate, asa cum ar trebui sa fim in politica!
    si totusi, e o inarvertenta:)elena udrea, feminina, in politica si proaspat ministru!

Leave a Reply