Ieri am dat startul celui mai amplu proces de lobby derulat pana acum. Primul ministru a promis ca se va implica personal in accelerarea renaturarii Deltei Dunarii. 4 grupuri de lucru vor monitoriza si vor accelera procesele-cheie care afecteaza Delta.

Reiau mai jos mesajul rostit in deschiderea celei de-a treia editii a Simpozionului National “Avem o Delta. Cum procedam?”:

«Domnule prim ministru, domnilor miniştri, dragi colegi, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Mă bucur că aţi răspuns în număr atât de mare invitaţiei noastre, pentru că asta dovedeşte că Delta Dunării a ajuns o prioritate pe agendele fiecăruia dintre d-voastră. Pentru că ştiu cît de aglomerate sunt aceste agende, daţi-mi voie să fiu eficient şi să sar peste restul introducerii.

Am o veste bună şi o veste proastă. Vestea bună este că, la o simplă privire din satelit, adică văzută de pe Google Earth, România stă bine.

Suntem singura ţară europeană pe teritoriul căreia se află singura deltă fluvială intactă, Delta Dunării, una dintre cele mai mari zone umede din lume şi singura deltă din lume declarată rezervaţie a biosferei sub egida UNESCO.

Aceasta este, dacă vreţi, România „eternă”. Vestea proastă este că, pentru fiecare Românie „eternă” există şi o Românie „fascinantă”. Vă invit s-o contemplăm împreună:

– o Românie care sufocă sub gunoaie bogăţia sa naturală cea mai importantă

– o Românie care a îndiguit artificial o zonă umedă de importanţă mondială şi care întârzie şi astăzi procesul de reconstrucţie ecologică a acestor plăgi naturale, care sunt amenajările agricole

– o Românie care, în numele obţinerii de energie regenerabilă, pune în calea unor specii de păsări declarate „monumente ale naturii” imense ghilotine rotative, cum este centrala eoliană din imagine

– o Românie în care asemenea fantezii arhitectonice primesc autorizaţii de construcţie în ceea ce ar trebui să fie cea mai importantă atracţie turistică a României

– o Românie în care, în plină prohibiţie la sturioni, icrele negre se vând în supermarketurile din centrul Bucureştiului.

Problema, dacă-mi daţi voie s-o reformulez astfel, este că România „fascinantă” duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva României „eterne”.

Iar dacă nu facem ceva cât mai repede, România „eternă” va deveni la fel de perisabilă ca aceste specii de sturioni, care au fost martori când strămoşii noştri s-au târât pentru prima oară pe uscat şi care ilustrează atât de bine zicala după care „pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”.


Doamnelor şi domnilor,

Asociaţia „Salvaţi Dunărea şi Delta – Academia Caţavencu” există de numai 3 ani. În comparaţie cu vârsta Deltei Dunării şi cu vârsta bolilor care o macină, organizaţia noastră poate părea o bagatelă.

Şi totuşi, cînd Asociaţia a venit pe lume, în mai 2004, Delta Dunării era un non-subiect de presă. Pe monitorizări apăreau câteva articole pe lună şi aproape nici o ştire pe radio sau pe televiziune.

Iată cum a evoluat această situaţie de când ne ocupăm noi de Deltă: în 2006, Delta Dunării a fost prezentă în presa centrală cu o medie de 2 articole pe săptămână şi de 1 ştire pe tv şi 1 pe radio la fiecare două săptămâni. Şi vreau să vă spun că, pentru 2007, am dublat aceste ţinte de vizibilitate.

Acum trei ani, reconstrucţia ecologică a Deltei Dunării era un vis al specialiştilor, astăzi face parte din strategia de politică externă a României.

Acum trei ani, Acordul cu privire la crearea Coridorului Verde al Dunării de Jos era un document uitat într-un sertar de minister. Astăzi, acest Acord este pus în practică, şi vreau să vă mulţumesc personal, d-le prim ministru, pentru că aţi pornit acest proces.

Acum trei ani, Delta Dunării era cel mult o bună destinaţie de teambuilding pentru companiile din România.

Anul acesta, este destinaţia a peste jumătate de milion de euro, bani pe care mai multe companii i-au încredinţat Asociaţiei noastre pentru a derula proiecte de protecţie a mediului în Delta Dunării.

Ceea ce ne dă încredere şi pe mai departe este că am reuşit acolo unde alţii au eşuat.

Poate să fie din cauză că suntem încăpăţânaţi, poate să fie din cauză că suntem băgăreţi, poate să fie din cauză că suntem gălăgioşi, poate să fie, pur şi simplu, din cauză că suntem tineri.

Cert este că nu ne vom opri aici.

Ghandi a fost întrebat o dată ce crede despre civilizaţia occidentală, la care el a răspuns: „Cred că ar fi o idee foarte bună!”

V-am chemat astăzi aici, pe toţi cei care aveţi un cuvânt de spus în privinţa Deltei Dunării, ca să vă propun o idee la fel de bună ca cea a civilizaţiei occidentale: să ne spălăm conştiinţele pentru halul în care arată cel mai important paradis acvatic al Europei şi să punem bazele unei noi civilizaţii, una a respectului faţă de natură, pe care n-am moştenit-o de la strămoşii noştri, ci doar am împrumutat-o puţin de la copiii noştri.

Am reunit astăzi patru grupuri de lucru, în cadrul cărora autorităţile, specialiştii şi societatea civilă vor lucra împreună de-a lungul acestui an şi în prima jumătate a anului următor.

Este vorba despre:

• Accelerarea procesului de reconstrucţie ecologică a amanajărilor agricole şi piscicole
• Promovarea normativului urbanistic şi arhitectonic în localităţile din Deltă
• Problema pescuitului industrial pe teritoriul Rezervaţiei
• Realizarea unui studiu de impact pentru amplasarea centralelor eoliene din Dobrogea

Sunt 4 teme ambiţioase, dar am încredere că, dacă am reuşit să convingem un număr semnificativ de capitalişti să-şi investească banii în proiectele noastre, vom reuşi, cu ajutorul dumneavoastră, să mişcăm lucrurile şi în zona politică, în aşa fel încât Deltei să-i fie mai bine, iar noi să avem conştiinţele mai împăcate atunci când îi facem vizite.

Nu ne propunem imposibilul, am lăsat cu bună ştiinţă deoparte teme de mare interes pentru noi, al căror moment politic nu a sosit încă. Dar era important să începem de undeva, ca să avem ce să mai salvăm în viitorul nu foarte îndepărtat.

(…) Vă invit să luaţi parte la ceea ce sper să devină cel mai important efort de lobby ecologist din România, să aveţi încredere unii în alţii şi să nu rataţi această ocazie unică de a schimba în bine destinul Deltei Dunării.

Pentru a rupe cercul vicios al neîncrederii dintre autorităţi, societate civilă, comunitate academică, presă şi comunitate de afaceri, cineva trebuie să facă primul pas. Am să fiu eu acela astăzi şi sper că exemplul meu va fi urmat.

Vreau să vă spun că am încredere în fiecare dintre dumneavoastră că veţi pune suflet în ceea ce ne-am propus să facem anul acesta şi că veţi da tot ce aveţi mai bun pentru ca împreună să reuşim.

Sunt convins că la anul, pe vremea aceasta, ne vom prezenta unii în faţa altora cu temele făcute.»

Fragmente din discursul primului ministru:

«În ceea ce priveşte punerea în valoare a potenţialului acestei zone, avem un Master Plan pentru dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Prioritare sunt refacerea habitatelor naturale ale unor specii de floră şi faună sălbatică, înfiinţarea unui sistem de colectare a deşeurilor pe teritoriul Deltei Dunării. Planul are în vedere şi modernizarea infrastructurii sau sprijinirea activităţilor economice tradiţionale.

Acest plan nu trebuie să rămână numai pe hârtie! Ceea ce s-a făcut până în prezent nu este suficient, iar renaturarea trebuie să meargă într-un ritm mai accentuat. Şi vă promit că mă voi ocupa de acest lucru personal.

Evident, monitorizarea „vigilentă” din partea organizaţiilor neguvernamentale precum Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta sunt foarte necesare pentru a impulsiona aceste proiecte.

(…) În încheiere, aş vrea să mai fac o singură referire la un subiect la care pe care l-aţi ridicat, şi anume cel al centralelor eoliene. Trebuie să înţelegeţi şi acest subiect îl va aborda fără îndoială şi ministrul mediului. Există în momentul de faţă un set de politici la nivel european în ceea ce priveşte domeniul energetic, iar energiile regenerabile sunt un punct forte pe care se mizează foarte mult. Ca ţară europeană, avem obligaţia să ne înscriem în acest curent, de a pune accentul pe dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile. România nu este cunoscută ca o ţară cu mare potenţial eolian.

De aceea, cred că proiectele de centrale eoliene trebuie considerate în raport cu zonele în care ele vor fi amplasate. De aceea, cred că apropierea acestor dispozitive eoliene de producere a energiei în preajma Deltei Dunării trebuie să fie considerate cu mare atenţie, pentru a nu încerca să facem un bine – să zicem în domeniul energetic – şi să stricăm în domeniul naturii. Trebuie să respectăm natura, iar rolul societăţii civile este acela de a semnala orice fel de derapaje.»