Un copac are nevoie de 30 de ani ca sa ajunga la maturitate, iar un drujbist profesionist are nevoie de mai putin de 30 de minute ca sa-l puna la pamant. Intre timpul taierii si timpul cresterii e un raport de unu la cinci sute de mii.
Zilele trecute am mai aflat cateva cifre care m-au lasat o vreme melancolic. Plantarea unui copac ia mai putin de zece minute. Iar un puiet de molid costa mai putin de un leu. Cat timp iti ia sa umpli rezervorul unei drujbe, altcineva poate sa planteze un copac.
Daca ar exista si s-ar respecta o exigenta de a planta zece puieti pentru fiecare arbore taiat, Romania nu s-ar mai sufoca cu plamanii tumefiati, satele n-ar mai lua-o la vale lipsite de radacini, iar apele nu s-ar mai dezlantui in torenti ucigasi.
Nu-mi propun sa gasesc un tap ispasitor pentru defrisarile masive care au decimat padurile Romaniei. Responsabilitatea e a noastra, a tuturor: a taietorului de lemne, care-si castiga painea cu greu, a celor care se imbogatesc din afacerile cu lemn si a celor care-si construiesc sau isi incalzesc casele si mobilierul cu lemn „ieftin”, gasit printr-o „relatie” si achizitionat cu ipocrita naivitate.
Dar o vina originara exista chiar in felul in care este organizata exploatarea lemnului la nivel de stat: Romsilva, principalul exploatator de lemn al tarii, functioneaza si ca administrator al fondului silvic. Este un conflict de interese care lasa soarta padurii la mila constiintei padurarului, ceea ce nu e cinstit nici fata de el, nici fata de copaci. Firesc ar fi sa existe o Agentie Nationala a Padurilor, care sa vegheze ca padurea sa fie exploatata rational, si o Regie care s-o exploateze sub controlul acestei agentii.
Un astfel de organism exista deja pentru padurile declarate arii protejate, dar un viciu de functionare il face ineficient. Legea ingaduie ca administrarea unei arii protejate sa fie incredintata catre Romsilva, care, avand experienta in urma monopolului vechi de decenii, castiga toate licitatiile. Este ca si cum ai pune lupul paznic la oi si, pana cand Romsilva nu va renunta fie la exploatare, fie la administrare, padurile vor continua sa fie teatrul unor defrisari iresponsabile.
Si mai exista o vina din culpa pe care o purtam cu totii: inactiunea. Daca atunci cand mergem la picnic, in drumetie sau in tabara am lua cu noi un singur puiet si l-am planta, ne-am castiga dreptul la un viitor respirabil. In asteptarea unei actiuni salvatoare din partea statului, plamanul verde va functiona din ce in ce mai prost, iar plamanii nostri se vor imbolnavi tot mai usor.
Saptamana trecuta, 100 de voluntari au plantat 10.000 de puieti in Muntii Calimani, in cadrul unui proiect initiat de Asociatiile „Tasuleasa Social”, „Salvati Dunarea si Delta” si finantat de Coca-Cola HBC. Cei 100 de tinerii care s-au trezit timp de sapte zile la patru dimineata ca sa planteze copaci sunt piatra unghiulara pe care se poate construi o Romanie civilizata. Cea mai potrivita forma de recunostinta pentru actiunea lor ar fi sa le urmam exemplul.
:: text: EvZ
din cadrul proiectului “Verde 003”
“Roackerii”
(voluntarii Tasuleasa Social care au plantat 10,000 de puieti)
Afla mai multe despre proiectul Verde 003.
Vreau şi eu puieţi cu 1 leu… unde se găsesc? Aş vrea să văd eu voluntarii (pe gaura cheii, voyoristic) care plantează puieţi fără să-i ştie presa, pe furiş.
Da Dragos, frumos gest! si mai ales ca nu capitalizam nimic politic… dar ma intreb, oare unde erai cu camera sau cu penelu’ cand a fost campania ‘itsy bitsy fm + romsilva + primaria sect 3’? numai puieti si numai copii. Nu cred ca faceau atatea valuri copii cat face prezidentele…
felicitarile mele (fara cea mai mica umbra de mijto!)
sa plantati bine!
@ cb, multumesc ptr aprecieri.
cat despre campania itsy bitsy, e prima oara cand aud de ea. mi-ar placea sa fiu omniprezent si omniscient, dar asta sunt atributele Dansului si nu mi-am propus sa-i fac concurenta…