Drepturile copilului

(Guest editor: Diana Georgescu, Centrul Ceh)

Filme cu copilasi. Asta e recomandarea mea pentru ziua de sambata. Copii vazuti in ipostaze diferite fata de cea cu care ne-am obisnuit. Pot fi numiti “copii: doar prin prisma vastei, dar nu si a experientei, a traumelor suferite.

De la ora 19 in EuroCinema Tinerimea Romana, Hold Me Tight, Let Me Go ne poarta intr-o scoala pentru copii cu trauma emotionale grave. Kim Longinotto si-a petrecut un an in compania acestor copii cu probleme severe si a personalului care lucreaza cu ei pentru a incerca sa le ofere o sansa la o viata normala.

Urmeaza de la ora 21, in acelasi cinematograf, Jesus Camp. Un documentar filmat intr-o tabara de tineri evanghelisti. Imagini socante. Copii facuti sa planga, sa sufere. Vedem cum sunt indoctrinati de mici, vedem “calea” prin care sunt formati noii oameni meniti sa constituie armata perfecta ce va salva America…

Un băiat pe care am cunoscut-o

(Guest editor: Ana Blidaru, Centrul Ceh)

Din seria filmelor pe care abia astept sa le vad si le recomand cu drag este She’s A Boy I Knew. Diseara la 22 la Union. Un documentar despre un el. Sau o ea. O minunata poveste despre propria persoana realizata de Gwen Haworth.

De multe ori documentaristul este un simplu spectator ce spune povestea altcuiva. In cazul de fata, Gwen este povestea. Transformarea sa este subiectul iar povestea este spusa din perspective multiple – atat a propriei persoane, dar si a parintilor ei, a prietenilor, a sotiei 🙂 Probabil nu e usor sa stai langa sotul tau, care brusc devine femeie, nu? Vino azi la film si o discutie cu Gwen, prezenta la Bucuresti in cadrul festivalului.

Caritatea la cumpărături

Pe CharityGift.ro, primul magazin online caritabil din România, poți redirecționa pâna la 25% din valoarea anumitor produse către Asociația MaiMultVerde, fără să te coste nimic în plus.

Dacă alegi pălăriile Fandacsia, insignele Mekanik Pin sau tricourile Trilulilu Shop de pe CharityGift.ro, susții cauza mediului și contribui la strângerea de fonduri pentru activitățile MaiMultVerde cu un singur click.


Dorul de moarte

“gandurile despre separarea indelungata sau ireversibila de un partener cu care avem o relatie apropiata determina o mai mare accesibilitate a gandurilor legate de moarte, intr-o mai mare masura decat alte tipuri de despartiri”

Mickulincer et al, 2002, cit. de Taubman-Ben-Ari O et al. in Death Studies, vol. 32, No. 8, 2008, p. 742

:: de aici

Lucru care-mi aduce aminte de nişte versuri ale lui Topârceanu:

Toto et l’auto

“Au revoir!”, dit Toto
Et partit en auto
Il n’avait nul souci.
Au tournant dangereux
Il lui creva un pneu…
Toto creva aussi.
Moralité:
Mourir c’est partir un peu.

Toto şi otomobilul

Toto spuse: “Pe curând!”
În maşina lui urcând.
N-avea griji de niciun fel.
La virajul cu bucluc,
I-a plesnit un cauciuc.
Totot a plesnit şi el.
Morala:
Când mori, parcă pleci niţel…

(traducerea e a lui Romulus Vulpescu)

Branding personal în zodia Cancerului

Joi, 26 martie, intre orele 13 si 15, Cosmin Alexandru, presedintele asociatiei Erudio si Madalina Uceanu, director executiv al AIMS Human Capital Romania, vor discuta in direct impreuna cu cititorii Wall-Street despre brandingul personal si despre diferentele specifice generate de criza in privinta imaginii personale a managerilor romani.

Cosmin AlexandruZice Cosmin într-un articol publicat pe Wall Street:

Din perspectiva mea, in ziua de azi un brand personal exista in masura in care exista in mass-media, in oricare dintre formele ei moderne. Un bun renume intre cunoscuti nu e un brand personal, ci doar un foarte util punct de plecare. Pasul acesta, intre cercul proxim si publicul larg, e cel mai greu de facut, pentru ca e asociat cu riscurile pe care expunerea le aduce. Aici e greu sa gasesti balanta optima intre a ramane cine esti, cine iti doresti sa fii si cine vrea publicul tau tinta sa fii sau sa devii.

Intre a deveni mai bun si a da si altora de stire ca ai devenit mai bun. Intre a te multumi pe tine si a fi util si celorlalti. Intre a avea succes si a te bucura de el cu modestie. In cursurile de branding personal pe care le tin, foarte adesea sunt intrebat care e raportul intre forma si continut in crearea unui brand personal. Raspunsul este, ca si domeniul, foarte personal. Fiecare poate decide daca investeste timp, bani, efort si altele mai degraba ca sa imbrace cu o forma elaborata un continut mic sau mai degraba cu o forma minimala un continut bogat.

Burma VJ

(Guest editor: Diana Georgescu, Centrul Ceh)

Ieri a fost deschiderea cu cantec a festivalului. Dar de astazi incep proiectiile filmelor, caci ce ar fi un festival de film fara filme, nu? 🙂 Dar cum arata un film ce promoveaza Drepturile Omului?

Diseara de la 18, la Centrul Ceh va fi proiectat Burma VJ. Filmat cu camera ascunsa de catre producatorii sai, documentarul vorbeste despre dictatura militara din Birmania.

“Please use your freedom to promote ours” sunt cuvintele folosite de Aung San Suu Kyi, laureata a Premiului Nobel pentru Pace, inchisa de peste 12 ani.

Peste mari si tari de Romania exista o tara. Birmania pe numele ei. O tara ce traieste in teroare militara. O tara care, desi nu are dusmani externi, isi cheltuie jumatate din bugetul de stat pentru armata… O tara in care doar daca ai indrazni sa citesti acest text, ai fi arestat imediat! O tara ce seamana intr-o privinta cu tara noastra. Si ei, ca si noi, au avut o revolutie – ’88 si ’89. Doar ca noi am fost norocosi. La ei nu s-a schimbat mare lucru. Ba, mai grav, situatia s-a inrautatit.

Cum a spus aseara, Ashin Sopaka, dizidentul birmanez, cine ar mai iesi acum in strada stiind ca va fi impuscat? Stiind ca intr-o singura zi se pot omori, fara remuscari, 3000 de oameni? Cine ar mai putea incerca sa schimbe ceva acum? Cum poti sa iesi din cutiuta in care esti inchis, fara sa te ajute cineva din exterior?

Acesta e doar unul dintre cele 35 de filme, 35 de portite catre lumea exterioara. Pe celelale 34 le gasiti aici.

Later edit.
Zilele astea Avaaz.org strânge semnături pentru eliberarea deţinuţilor politici birmanezi. Citeşte aici despre torturile din închisorile birmaneze şi semnează aici pentru încetarea acestor orori.

Duminica faptelor bune

Am primit următorul mesaj pe adresa MaiMultVerde în legătură cu campania România prinde rădăcini:

Am o intrebare: de ce nu planificati activitatile astfel incat sa nu fie numai in ziua de Duminica? Sunt crestin ortodocsa, asemeni majoritatii populatiei Romaniei…cum sugereaza si recensamantul din 2002 – peste 80%…85%. Excluzandu-i pe cei care sunt crestini ortodocsi ca asa s-au nascut si de fapt sunt aproape atei, cred ca tot raman undeva peste 60% crestini ortodocsi. Nu vreau sa spun ca acestia merg in fiecare Duminica la biserica si de aceea nu pot contribuii. Este suficient sa aiba un anumit respect si o serie de principii, asemeni mie care de cand sunt nu bat nici macar un cui Duminica. Va intreb pentru ca atunci cand puteam si aveam timp sa contribui, m-am lovit de acest aspect.

Expeditoarea a primit un răspuns oficial din partea organizaţiei. Simt, însă, nevoia să-i dau şi un răspuns personal atât ei, cât şi celor care sunt bântuiţi de nelinişti ademănătoare.

Continue reading…

Altă restauraţie

La “Salvaţi Delta” am luptat, împreună cu Liviu Mihaiu, pentru desfiinţarea concesiunilor piscicole din Delta Dunării. Pentru cei care nu ştiu, acestea sunt forme de “iobăgie modernă”, cum le-a numit Directoratul General pentru Pescuit al Comisiei Europene: pescarii din Deltă erau obligaţi să-i vândă peştele concesionarului, la preţul stabilit de el, uneori de 10 ori sub preţul pieţei. Asta în schimbul unor iluzorii beneficii de administrare. Ruşinos!

Am obţinut anularea acestor concesiuni sub ministeriatul Sulfinei Barbu şi credeam că ele sunt de domeniul trecutului. M-am înşelat. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură cere reintroducerea lor. Am semnat ieri o scrisoare iniţiată de “Salvaţi Delta” pe această temă şi prezentată de Liviu Mihaiu parlamentarilor:

Continue reading…