300 de mii de biciclişti pe an

Capital

Potrivit estimărilor distribuitorilor, anul trecut s-au vândut în România circa 300.000 de biciclete, care conturează, astfel, o piaţă de peste 40 de milioane de euro. După ce, în ultimii ani, vânzările fie au stagnat, fie au înregistrat creşteri moderate, de circa 20% (în 2006 şi 2007), anul acesta pare să aducă o adevărată relansare a magazinelor specializate.

:: sursa: Capital

Teatru la Alexandria

EsuatiiMi-am luat o zi liberă şi am tras o fugă până la Alexandria, la Festivalul de Teatru pentru Tineri Ideo Ideis, aflat la a 3-a ediţie. Fusesem îmbiat de Cătălin Ştefănescu, care face parte în fiecare an din juriu, şi de Marcel Iureş, care patronează evenimentul.

Festivalul este un proiect extraordinar care şi-a propus să facă teatru într-un oraş fără sală de teatru. La Alexandria, am cunoscut doi tineri puşi pe mâncat nori şi m-am bucurat că specia nu e pe cale de dispariţie: Andreea Borţun (elevă în clasa a XII-a) şi Alexandru Ion (student la Actorie în anul 3), mama şi tatăl proiectului. Povestea pe larg o puteţi citi aici.

Continue reading…

S-a dat startul la turul blogurilor

Ieri dimineaţă am pornit o leapşa pe bloguri la Cicloteque: trei bloggeri, trei zile, trei biciclete, 7 ture.

Emi Gal, Iulian Comănescu şi cu mine am luat câte o bicicletă de la Centru, pe care urmează s-o folosim trei zile. În a treia zi, o cedăm altui blogger şi lanţul continuă până la 7 bloggeri.

Pentru mine, experienţa a fost neaşteptat de bună. Obişnuit cu bicicleta mea, eram destul de sceptic. Dar am constatat că bicicleta de la Centru n-are numai dezavantaje faţă de o mountain-bike.

Continue reading…

Newsworthiness

Mulţi dintre partenerii noştri se miră când le spun că nu vedetele sunt ingredientul principal în comunicarea unui proiect de CSR. Important este ca proiectul să spună o poveste şi să pornească de la o problemă de mediu sau socială, adică să răspundă unei nevoi reale a omenilor. Vedetele aduc mai uşor presa la un eveniment, dar, dacă evenimentul sau proiectul în cauză sunt nule dpdv al potenţialului jurnalistic, nimeni nu va scrie o ştire doar despre prezenţa celebrităţii X.

Cicloteque pe TV

Mai bine decât orice alt proiect la care am lucrat până acum, Cicloteque a dovedit că aşa stau lucrurile. Cu o săptămână înaintea lansării, am trimis o invitaţie cu un minimum de informaţie despre marşul bicicletelor. Simpla menţiune a “centrului de închiriat biciclete” i-a făcut pe mai mulţi jurnalişti să sune şi să ceară mai multe detalii.

Câteva televiziuni centrale au trimis echipe de filmat. A fost prima dată când ProTV a difuzat o ştire despre un proiect de-al nostru. Mai multe radiouri au preluat ştirea din presa scrisă şi au citit-o în mai multe jurnale şi emisiuni. Vlad Petreanu a sunat şi ne-a invitat la Săptămâna de ştiri. Matinalul TVR ne-a chemat cu bicicleta în studio.

Până joi, când a avut loc lansarea propriu-zisă, nu fusese trimis niciun comunicat de presă şi apărusem deja pe 2 televiziuni, 3 radiouri, 2 agenţii de presă, în 10 ziare, pe 25 de site-uri şi 20 de bloguri.

Continue reading…

Dezbaterea e ruptă din Rai

În ziua în care voi pricepe cum pot fi oamenii convinşi să nu mai consume droguri cu ajutorul unei dezbateri sau cum poate o dezbatere să ne facă mai buni, voi fi înţeles în sfârşit cum funcţionează o mare parte dintre organizaţiile neguvernamentale din România. Deocamdată, felul în care ele influenţează schimbarea în societate mie unul îmi rămâne obscur.

Anti-climax

N-am mai scris de multă vreme despre somnul polifazic. A fost, recunosc, o superstiţie. Experimentul a continuat, dar succesele au alternat cu eşecurile până la punctul la care nu mai ştiam dacă mai merită să perseverez sau să admit că iluzia adaptării finale e doar o Fata Morgana. Mi s-a părut că scrisul deformează realitatea, fie prin pesimism, fie prin optimism, şi că am nevoie să fiu o vreme singur cu lupta asta ca să mă pot concentra asupra ei.

Am trăit momente când am simţit că organismul se revoltă şi preia conducerea fără drept de apel: am dormit neîntors timp de câteva ore cu un bec de halogen aprins şi trei ceasuri cărora le suna alarma la intervale diferite. În altă seară, m-am trezit şi am dezactivat toate alarmele, dar nu am nicio amintire despre această plimbare (ceasurile sunt aşezate în diverse locuri prin casă). Doar lumina aprinsă (când mă culcasem, era stinsă) m-a convins că făcusem cu adevărat lucrul ăsta.

Continue reading…

Hate something, change something

A aflat, între timp, că semnătura de mail care-mi atrăsese atenţia zilele astea, “hate something, change something” e, de fapt, dintr-o campanie multipremiată făcută de Wieden+Kennedy pentru Honda. Se numeşte “Grrr” şi, spre ruşinea mea de fan Honda, n-o ştiam:

[youtube_1]eQMxSV-qyeM[/youtube_1]
Can hate be good? Can hate be brave?
Can hate be something we don’te hate?

E aceeaşi agenţie care a făcut şi “Cog”, tot pentru Honda, my all time favorite.

Continue reading…