MaiMultVerde caută voluntari pentru un picnic eco organizat sâmbăta asta la pădurea Băneasa. Detalii aici.
300 de mii de biciclişti pe an
Potrivit estimărilor distribuitorilor, anul trecut s-au vândut în România circa 300.000 de biciclete, care conturează, astfel, o piaţă de peste 40 de milioane de euro. După ce, în ultimii ani, vânzările fie au stagnat, fie au înregistrat creşteri moderate, de circa 20% (în 2006 şi 2007), anul acesta pare să aducă o adevărată relansare a magazinelor specializate.
:: sursa: Capital
Teatru la Alexandria
Mi-am luat o zi liberă şi am tras o fugă până la Alexandria, la Festivalul de Teatru pentru Tineri Ideo Ideis, aflat la a 3-a ediţie. Fusesem îmbiat de Cătălin Ştefănescu, care face parte în fiecare an din juriu, şi de Marcel Iureş, care patronează evenimentul.
Festivalul este un proiect extraordinar care şi-a propus să facă teatru într-un oraş fără sală de teatru. La Alexandria, am cunoscut doi tineri puşi pe mâncat nori şi m-am bucurat că specia nu e pe cale de dispariţie: Andreea Borţun (elevă în clasa a XII-a) şi Alexandru Ion (student la Actorie în anul 3), mama şi tatăl proiectului. Povestea pe larg o puteţi citi aici.
S-a dat startul la turul blogurilor
Ieri dimineaţă am pornit o leapşa pe bloguri la Cicloteque: trei bloggeri, trei zile, trei biciclete, 7 ture.
Emi Gal, Iulian Comănescu şi cu mine am luat câte o bicicletă de la Centru, pe care urmează s-o folosim trei zile. În a treia zi, o cedăm altui blogger şi lanţul continuă până la 7 bloggeri.
Pentru mine, experienţa a fost neaşteptat de bună. Obişnuit cu bicicleta mea, eram destul de sceptic. Dar am constatat că bicicleta de la Centru n-are numai dezavantaje faţă de o mountain-bike.
Newsworthiness
Mulţi dintre partenerii noştri se miră când le spun că nu vedetele sunt ingredientul principal în comunicarea unui proiect de CSR. Important este ca proiectul să spună o poveste şi să pornească de la o problemă de mediu sau socială, adică să răspundă unei nevoi reale a omenilor. Vedetele aduc mai uşor presa la un eveniment, dar, dacă evenimentul sau proiectul în cauză sunt nule dpdv al potenţialului jurnalistic, nimeni nu va scrie o ştire doar despre prezenţa celebrităţii X.
Mai bine decât orice alt proiect la care am lucrat până acum, Cicloteque a dovedit că aşa stau lucrurile. Cu o săptămână înaintea lansării, am trimis o invitaţie cu un minimum de informaţie despre marşul bicicletelor. Simpla menţiune a “centrului de închiriat biciclete” i-a făcut pe mai mulţi jurnalişti să sune şi să ceară mai multe detalii.
Câteva televiziuni centrale au trimis echipe de filmat. A fost prima dată când ProTV a difuzat o ştire despre un proiect de-al nostru. Mai multe radiouri au preluat ştirea din presa scrisă şi au citit-o în mai multe jurnale şi emisiuni. Vlad Petreanu a sunat şi ne-a invitat la Săptămâna de ştiri. Matinalul TVR ne-a chemat cu bicicleta în studio.
Până joi, când a avut loc lansarea propriu-zisă, nu fusese trimis niciun comunicat de presă şi apărusem deja pe 2 televiziuni, 3 radiouri, 2 agenţii de presă, în 10 ziare, pe 25 de site-uri şi 20 de bloguri.
Dezbaterea e ruptă din Rai
În ziua în care voi pricepe cum pot fi oamenii convinşi să nu mai consume droguri cu ajutorul unei dezbateri sau cum poate o dezbatere să ne facă mai buni, voi fi înţeles în sfârşit cum funcţionează o mare parte dintre organizaţiile neguvernamentale din România. Deocamdată, felul în care ele influenţează schimbarea în societate mie unul îmi rămâne obscur.
Anti-climax
N-am mai scris de multă vreme despre somnul polifazic. A fost, recunosc, o superstiţie. Experimentul a continuat, dar succesele au alternat cu eşecurile până la punctul la care nu mai ştiam dacă mai merită să perseverez sau să admit că iluzia adaptării finale e doar o Fata Morgana. Mi s-a părut că scrisul deformează realitatea, fie prin pesimism, fie prin optimism, şi că am nevoie să fiu o vreme singur cu lupta asta ca să mă pot concentra asupra ei.
Am trăit momente când am simţit că organismul se revoltă şi preia conducerea fără drept de apel: am dormit neîntors timp de câteva ore cu un bec de halogen aprins şi trei ceasuri cărora le suna alarma la intervale diferite. În altă seară, m-am trezit şi am dezactivat toate alarmele, dar nu am nicio amintire despre această plimbare (ceasurile sunt aşezate în diverse locuri prin casă). Doar lumina aprinsă (când mă culcasem, era stinsă) m-a convins că făcusem cu adevărat lucrul ăsta.
Hate something, change something
A aflat, între timp, că semnătura de mail care-mi atrăsese atenţia zilele astea, “hate something, change something” e, de fapt, dintr-o campanie multipremiată făcută de Wieden+Kennedy pentru Honda. Se numeşte “Grrr” şi, spre ruşinea mea de fan Honda, n-o ştiam:
[youtube_1]eQMxSV-qyeM[/youtube_1]
Can hate be good? Can hate be brave?
Can hate be something we don’te hate?
E aceeaşi agenţie care a făcut şi “Cog”, tot pentru Honda, my all time favorite.
La două luni de la naştere
Băieţel Bădică zâmbeşte
De departe cea mai tare semnătură de mail
…dintre cele primite în ultima vreme:
hate something, change something


