Cu ce se mănâncă succesul

Îmi place să spun că “Salvaţi Dunărea şi Delta” a trecut de la statutul de organizaţie mică la cel de organizaţie mare uitând să mai treacă şi prin grupa organizaţiilor mijlocii.

Gluma nu e fără acoperire: de la înfiinţare şi până acum, Asociaţia a avut cea mai rapidă creştere în termeni de buget, influenţă şi vizibilitate dintre toate organizaţiile de mediu din România. De ceva vreme, primesc tot mai des invitaţia de a face publică “reţeta” cu care am lucrat. Am să încerc să răspund pe scurt în rândurile de mai jos.

În 2004, când m-am angajat, nu ştiam mare lucru despre cum funcţionează un ONG în România. Cred că “secretul” ascensiunii “Salvaţi Dunărea şi Delta” stă în faptul că, în ultimii 3 ani şi jumătate, nu mi-am bătut prea mult capul să-mi completez această lacună.

Continue reading…

Maurul şi-a făcut datoria. Maurul poate să plece.

În 2007 „Salvaţi Dunărea şi Delta” a convins companiile să investească aproape un milion de euro în programe ecologice.

Salvati DeltaLa 1 martie, Dragoş Bucurenci predă ştafeta de Director, Costel Popa preia balonul verde, iar Liviu Mihaiu continuă să arbitreze.

Comunicat de presă

1 200 de voluntari implicaţi în proiecte, 12 tone de plastic colectate şi reciclate, 10 000 de puieţi plantaţi în Munţii Călimani, 16 000 000 RON deblocate pentru lucrări de reconstrucţie în Delta Dunării şi un buget de peste 900 000 Euro sunt câteva dintre faptele cu care Asociaţia „Salvaţi Dunărea şi Delta” se mândreşte în 2007.

Bugetul organizaţiei a crescut de peste 4 ori, echipa s-a dublat, iar Asociaţia şi-a adjudecat Marele Premiu şi Premiul pentru Protecţia Mediului la Gala Societăţii Civile, poziţionându-se, la numai trei ani de la înfiinţare, ca una dintre cele mai importante organizaţii neguvernamentale din România.

Continue reading…

Invidia

Un text savuros primit de la Ionela Nicolau şi o reacţie la cald de la Mircea Toma:

Invidia

Andrei Cornea
(Revista 22)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Continue reading…

Shantel

Ieri am ascultat prima oară Shantel. Într-un cuvânt: rupător! Da, ştiu că m-am trezit şi eu la spartul târgului, dar, după cumbia, e cea mai simpatică descoperire muzicală de anul ăsta. Mi-am adus aminte că am fotografiat acum doi ani la Franfurt un afiş pe care scria Bucovina fără să ştiu ce reprezintă. Merita să fiu puţin mai curios:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gViaOYgV8yI]

Cetăţean, un pas în faţă!

Dacă nu eşti de acord cu desfiinţarea CNSAS,

dacă nu vrei ca judecătorii Curţii Constituţionale să-şi mai bată joc de interesul cetăţeanului,

dacă te-ai săturat să te facă Voiculeştii, lichelele şi băieţii cu ochi albaştri,

dacă-ţi pasă de cine face legea şi fărădelegea în România la 18 ani după desfiinţarea Securităţii

vino mâine, poimâine şi răspoimâine în Piaţa Universităţii la ora 14:00 să protestezi timp de o oră împotriva scoaterii CNSAS în afara legii.

Detalii aici.

Cu cât vom fi mai puţini, cu atât îndrăzneala lor va fi mai mare.

Vino şi arată-le că interesul cetăţeanului e mai presus de interesul securiştilor!

Voiculescu a desfiinţat CNSAS-ul

E tare… E prea tare… De aici.

“Curtea Constituţională este datoare să elimine din legislaţia românească acest venin anticonstituţional.”, cică ar fi spus Avocatul Poporului, Ioan Muraru.

Iar Curtea s-a executat. Avocatul Poporului apărând un securist… care recunoaşte că a fost securist, dar contestă dreptul CNSAS să-l judece… Mai era unul care nu voia să fie judecat decât de Marea Adunare Naţională… Ufff…

Quo vadis?

Cosmin AlexandruLa conferinţa lui Michael Porter despre strategie şi leadership, Cosmin Alexandru, Preşedintele Asociaţiei Erudio, a vorbit despre gândirea strategică într-un discurs care a stârnit de două ori aplauze la scenă deschisă.

Puteţi urmări înregistrarea video a discursului pe site-ul Erudio. Mai jos un mic fragment:

Dar când mă uit în jur, în viaţa publică românească, nu prea văd mulţi care să meargă cu harta. Cred că sloganul nostru de promovare externă “România – mereu surprinzătoare” de aici vine: nu ştim niciodată unde o să ajungem, doar că, fiind structuri optimiste, încercăm să ne bucurăm de fiecare dată de surpriză.

Continue reading…

Dor

Irina NicolauTot azi e şi ziua Irinei. Ar fi împlinit 62 de ani. Nu ştiu ce să mai spun, dorul de Irina n-are nume…

În Dilema Veche de săptămâna trecută, Alex. Leo Şerban a ales pentru colajul “15 ani de dileme” unul dintre textele ei:

Eu cred că Irina Nicolau trăia pe stradă. Aproape ca un aurolac, amuşina locurile şi oamenii. Intra în curţi, ca la ţară, dar nu ca să cumpere lapte, ouă, oale de lut, laviţe şi ii, ci ca să afle poveşti. Apoi le ţesea cu mîna ei, ieşeau poveştile ei. Aş fi putut alege oricare dintre aceste poveşti ale ei, publicate în Dilema, dar am ales-o pe asta, în care Irina vorbeşte despre tatuajele Bucureştiului. Nu ştiu pe nimeni să o fi făcut mai bine ca ea… (Alex. Leo Şerban)

Continue reading…