Am fost ieri la Conferinţa Anuală a Institutului Aspen (Romania and the EU. One year on). La secţiunea dedicată dimensiunii sociale, moderată de Vasile Iuga (PWC), am vorbit, alături de Aurora Liiceanu, despre narcisismul şi victimizarea care caracterizează societatea românească.
Un prieten, membru Aspen, m-a sunat după conferinţă şi m-a întrebat de ce am fost amândoi atât de pesimişti. A fost o reacţie utilă pentru că nu-mi dădusem seama şi intenţionasem altceva (speram la puţină mobilizare :). Doar că de dimineaţă era încă uscat pe-afară şi, când am ieşit să iau o gură de aer după prânz, ploua cu găleata. Pesemne că vremea s-a insinuat în tonul prezentării.
Parcă văd. Nici nu se va răci bine ultima urnă de vot şi cineva se va trezi să dea iar vina pe bobor pentru slaba participare la vot. Ştiu, n-ar trebui s-o iau personal, dar devine exasperantă această întoarcere la plebe de fiecare dată când socoteala din campanie nu se potriveşte cu apatia din târg.