Primarul general, Adriean Videanu, a admis şi el că există unele probleme în trafic şi a anunţat că a trimis inspectori pe teren pentru urgentarea lucrărilor.
De aici.
Ţiganii, o problemă românească
Timp de cateva sute de ani au fost cumparati si vanduti, familiile lor au fost despartite, copiii de mama si femeile de barbati, tinerele au fost violate constant de proprietarii lor, „cioroii” au fost tinta dispretului si a discriminarii generalizate. Un cutare voievod ii suia-n copac si-i dobora cu sagetile: numea asta vanatoare de ciori. Legati de glie si prasiti ca animalele, tiganii din Tarile Romane s-au inmultit aici mai mult decat oriunde in Europa. Noi am creat, deci, problema noastra tiganeasca.
E vina noastra istorica. Mai mult. Siliti sa devina sedentari si sa munceasca pamantul, tiganii si-au uitat ocupatiile traditionale. Au incetat sa mai fie caldarari, aurari, muzicanti, ursari, lingurari etc. Au devenit in schimb agricultori lenesi si indolenti, cum au fost intotdeauna toti sclavii. Cum sa muncesti cu ravna cand nu muncesti pentru tine? Cand ori muncesti, ori nu muncesti, aceleasi bete le iei pe spinare?
De la “Baroane!”, nu cred că în publicistica românească postdecembristă s-a scris ceva mai lucid, mai sincer, mai pertinent şi mai exact ca acest comentariu al lui Mircea Cărtărescu.
Cărtărescu despre Cioroianu
Cioroianu este un istoric competent, dar ca ministru de externe si-a depasit cu mult competentele. Gafele sale acumulate nici nu mai starnesc de la o vreme ilaritatea, ci mai curand un fel de mila. (…)De fapt, nu exista cuvinte sa descriem catastrofa la nivel etic si diplomatic a afirmatiilor din Egipt ale lui Cioroianu. Si nu exista tara din lume in care, dupa ce-ai vorbit despre deportarea cetatenilor proprii in lagare de munca fortata, sa nu fii debarcat ca politician cu idei de extrema-dreapta. Un liberal sa afirme asa ceva?
:: text: Evenimentul Zilei
L’art n’est pas un bureau d’anthropométrie
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=596e7Bs4xQk&eurl=http://omuleti.blogspot.com/]
via runbaby
Odă pentru Black Magic Woman
Ieri am tăiat de vreo câteva ori Bucureştiul prin zloată, experimentând efectul de fleaşcă şi nesimţirea şoferilor. Mi s-au întâmplat două lucruri memorabile pe trecerea de pietoni, eu circulând regulamentar pe pista de biciclete la culoarea verde a semaforului.
Foto: Dtailed.com
Planeta e mă-ta!
Discuţie despre posibile mesaje care să-i motiveze pe români să dezvolte un comportament responsabil faţă de mediu. Se cade de acord că nu trebuie folosite cuvinte dificile, că trebuie să i se vorbească omului pe limba lui. Şi atunci Aurora Liiceanu propune:
Poartă-te cu planeta cum te porţi cu mă-ta!
Genial. L-aş contrage şi l-aş folosi ca slogan pentru o organizaţie ecologistă:
Asociatia “Salvaţi totul!”
Planeta e mă-ta!
Cumpăr timp
Cer şi ofer seriozitate.
Fashionism vs Fascism
Mi-a făcut cu ochiul un street fashion milanez de pe blogul Elsei Exarhu. Italia privită prin ochii modei e mai digerabilă decât Italia din ziarele ultimelor săptămâni.
Am căutat şi am văzut că au apărut şi două street fashion-uri bucureştene: Bucureşti looks şi Urban Style (mersi, Cosmin!) Ultimul e mai bine făcut. Câteva ţinute mi-au atras atenţia, dar linia masculină lipseşte aproape cu totul. În fine, mai e mult până la un The Sartorialist authoton, dar e mai bine decât nimic.
Train de rire
L-am auzit de la Miki, îl spun şi eu mai departe: Doi ardeleni ajung în gară târziu şi aleargă după trenul care tocmai pleca din staţie. Fug ei ce fug, dar trenul prinde viteză şi-i lasă în urmă. Cei doi se opresc, Ion îşi trânteşte căciula şi zice cu năduf:
Vezi, mă, Gheo, ţi-am spus eu… Asta-nseamnă să n-ai lucrul tău…
Asfalt tango
Dacă drumul spre Infern ar trece prin Bucureşti, păcătoşii ar putea să respire uşuraţi, pentru că n-ar mai ajunge niciodată la destinaţie.
Ştiu că nu spun nici o noutate, dar o spun aici cu speranţa că cineva la Primăria Bucureştiului citeşte ziarele. Nu mă aştept ca Adriean Videanu să reacţioneze în vreun fel, pentru că am ajuns să mă îndoiesc că Adriean Videanu există cu adevărat. Bănuiesc că cineva se joacă cu nervii noştri sub acest nume şi că adevăratul Adriean Videanu zace prin vreun depozit al Primăriei, cu bateriile scoase, cu circuitele ruginite, aşteptând alegerile.