N-am avut ce lucra toamna asta şi m-am înscris într-un club de teatru de amatori. Suntem câţiva absolvenţi ai programului Erisma şi încercăm să punem în scenă la Teatrul Metropolis, în regia Oanei Pellea, câteva scene din Caragiale, Woody Allen şi alţii.
Sindromul Paris Hilton…
…, în caz că nu ştiaţi, este atunci când îţi verifici ecranul mobilului din 5 în cinci minute în căutarea apelurilor ratate sau a mesajelor/mailurilor primite. Într-un stadiu mai avansat, simptomatologia include frecvente halucinaţii auditive (pacienţii “aud” soneria mobilului) şi tulburări anxioase (pacienţii suferă atacuri de panică dacă mobilul nu se găseşte în imediata lor apropiere sau dacă nu poate fi localizat în câteva secunde de la declanşarea soneriei).
www.constantinopris.com
Preferatele mele:
un Florin Iaru in the sky with diamonds
Ceasul de asfalt
Am făcut aproape 10 mii de kilometri cu maşina în ultimele trei luni. Asta înseamnă o medie de peste 100 de km pe zi. Şi mă mai mir că n-am timp de nimic. Cum naiba să-mi fac timp dacă sunt mereu pe drum?
Pe banii mei
Joi la facultate. Portăreasa, doi profesori şi directorul administrativ m-au confundat cu o cârpă de şters pe jos. Pe durata incidentului, nu s-u înregistrat evenimente deosebite.
Sună frumos
În noianul de neologisme şi calcuri din limba engleză, mi-a făcut o plăcere nebună s-o aud pe Ioana pronunţând un italienism versatil şi alunecos: cele două cuvinte, ne-a atras ea atenţia, pronunţând “ia” în diftong, nu sunt intercambiabile.
Întotdeauna mi-a plăcut cum sună “interşanjabili/e”, dar cred că am să-i fac loc uneori şi nou-venitului “intercambiabili/e”, cu toată încărcătura politică negativă a momentului. Bel canto, bella lingua…
Balada biciclistului în frig
Când mă întorceam acum două săptămâni de la Sibiu, am zărit la o intersecţie un biciclist. Deşi erau abia câteva grade, avea un Polar cu glugă pe el şi nu părea deloc refrigerat. Mi-am adus apoi aminte de bicicliştii şi de gulerele albe pe scuter care înfruntă vremea londoneză tot timpul anului şi de poveştile cu bicicliştii din ţările nordice care nu fac diferenţa între vară şi iarnă.
Aşa că m-am hotărât să înfrunt şi eu măcar o zi, două pe săptămână vremea mizerabilă care pune stăpânire pe Bucureşti.
Natură moartă cu sărăcie şi poluare
La Copşa Mică, se joacă în continuare, cu sala aproape goală, una dintre cele mai groaznice tragedii de mediu din România, încă nerezolvată. Negrul de fum s-a dus, dar furnalele otrăvesc atmosfera cu dioxid de sulf, un gaz toxic care, în straturile superioare ale atmosferei, se combină cu vaporii de apă şi formează acid sulfuric.
Toată zona e dependentă economic de funcţionarea fabricii de metale grele. Dacă Sometra S.A. s-ar închide, s-ar crea o problemă socială comparabilă cu cea din Valea Jiului. Dioxidul de sulf este, deocamdată, răul necesar.
Unu-i maramureşean, unu-i bucovinean şi unu-i oltean…
Trei sate (Sârbi din Maramureş, Suceviţa din Bucovina şi Dobriţa din Oltenia) în care etnologul francez Jean Cuisenier a întreprins cercetări se adună într-unul singur în expoziţia de fotografie propusă de Muzeul Ţăranului Român între 16 şi 29 noiembrie 2007.