Nu mai stiu daca se mai studiaza si astazi in liceu “teoria formelor fara fond” a lui Titu Maiorescu. Suparat pe generatia spontanee de jurnale, academii, scoli si muzee din a doua jumatate a veacului al 19-lea, junimistul le acuza intr-un articol intitulat „In contra directiei de astazi din cultura romana” ca nu sunt altceva decat „productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar”.

Pe vremea mea, pasajul cu pricina („teorie” e mult spus) era pus in rama si venerat ca o litera de evanghelie. Gandirea critica in scoala romaneasca era la acea data inca un tabu, asa ca nimeni nu punea la indoiala justetea criticii lui Maiorescu. Ideea dupa care „formele fara fond” care-i dadeau dureri de cap junimistului au construit, de bine, de rau, Romania moderna nu-si mai gasise loc in manual.

Intr-un graffiti celebru, sub textul

Dumnezeu e mort.
(Friedrich Nietzsche)

cineva a adaugat

Si Nietzsche e mort.
(Dumnezeu)

Urmand o logica similara, Academia Romana ar putea emite oricand un comunicat in care sa precizeze ca, desi Titu Maiorescu a devenit de mult o „stafie fara trup”, Academia, muzeele, scolile si celelalte „productiuni moarte” continua sa fiinteze bine mersi.

Din pacate, prea multi romani isi fac cultura din manuale si de la televizor, pentru ca rareori profesorii lor reusesc sa le faca biblioteca o optiune credibila si atractiva. Asa ca „teoria formelor fara fond” circula si astazi ca un bun de patrimoniu national, iar noile forme fara fond sunt puse la zid cu ajutorul acestei idei luate de-a gata acum aproape un veac si jumatate.

Nu cred ca exista tranzitie autentica in absenta „formelor fara fond” si cred ca alergia la formalismele carora le lipseste consistenta, la institutionalizarea precoce si la reglementarea prevazatoare este o forma de miopie istorica. O atitudine batranicioasa, care primeste sa se revizuiasca, cu conditia sa nu se schimbe nimic.

Mai ingrijoratoare mi se pare astazi lipsa nenumaratelor forme care ingaduie unei natiuni sa se numeasca civilizata, in vreme ce fondul care le reclama exista cu prisosinta. Exemplele sunt la tot pasul, am sa enumar doar cateva.

Avem o problema cu traficul si cu aerul devenit de nerespirat in marile orase, avem biciclete si biciclisti, dar ne lipsesc pistele pe care acestia sa poata circula in siguranta, iar acolo unde ele au fost amplasate, automobilistii le blocheaza fara ca cineva sa-i amendeze sau sa le atraga atentia.

Avem o Constitutie care proclama egalitatea in drepturi a cetatenilor, avem persoane cu deficiente locomotorii, dar chiar si la Palatul Cotroceni, si in multe alte locuri, lipsesc rampele care sa le permita accesul.

Avem peste un milion de rromi, dar ne lipseste un sistem educational care sa le acorde sanse egale cu ale celorlalti romani.

Avem arhitecti excelenti, dar ne lipsesc mecanismele care sa previna si sa trateze cacofoniile arhitecturale si urbanistice cerute de beneficiari.

Avem un paradis acvatic unic in lume, dar nu avem o infrastructura turistica pentru a-l exploata coerent si pentru a-l proteja.

Avem buni manageri si oameni cu idei scoliti la cele mai bune universitati din strainatate, dar ne lipseste sistemul electoral care sa-i motiveze sa devina politicieni. Iar exemplele pot continua…

Dar mai avem din pacate si cativa epigoni de-ai lui Titu Maiorescu si ne lipseste in continuare curajul sa le spunem de la obraz ca, in privinta „formelor fara fond”, se insala.

:: text: EvZ
:: caricatura: Mario Magnatti Mariom