Minunile romanilor

• evenimentul zilei

Ma incearca o tristete nesfarsita cand privesc lista cu posibilele “minuni” ale romanilor”.

Inventarierea lor e un gest util si necesar pentru ca e bine sa stim „pe ce ne bazam” atunci cand strigam sus si tare ca vrem sa ne integram in Europa, in lipsa de ceva mai bun, prin cultura.

Lista „minunilor” seamana cu multe dintre vitrinele kitschoase care decoreaza sufrageriile romanilor: o duzina si ceva de vechituri cu valoare sentimentala, cateva gadgeturi industriale care merg prost sau nu mai merg deloc, un bibil mare cat Pentagonul, o colectie de cimilituri funerare si cateva piese cu adevarat valoroase, aproape pierdute intre celelalte nimicuri.

Cele mai multe monumente din lista, oricat de frumoase si de pline de semnificatii istorice, sunt realizari minore la scara europeana. Ele vorbesc despre istoria unui popor usernic, care a trait la portile crestinatatii si in anticamera marilor civilizatii.

E firesc ca un popor sa-si identifice si sa-si scoata in evidenta punctele tari, vestigiile fondatoare si amintirile durabile care-l legitimeaza, dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca, in cazul nostru, in spatele aproape fiecarei „minuni” se ascunde o amintire rusinoasa, o lasitate, o gandire precauta sau, in cel mai bun caz, o intamplare fericita de care altii, mereu altii, se fac vinovati.

Suntem asemenea unei vaduve care a trait sub teroarea unui barbat betiv si violent si care, dupa moartea lui, ii impaiaza costumul de militar, ii asaza favoritii sub vitrina si-i alcatuieste cu ample derapaje de memorie un portret mincinos si romantat.

M-am intrebat mereu de ce insistam sa recurgem la o istorie falsificata, chiar si dupa ce cartile lui Lucian Boia au devenit bestselleruri. Poate pentru ca traim mereu sub micimea unui prezent greu suportabil, poate pentru ca nimeni nu ne invata in scoala ca indivizii isi dau adevarata valoare in viata prin propriile fapte, nu prin maretia inaintasilor.

E greu sa nu simti miros de praf si de macrameuri cand privesti lista „minunilor” romanilor. Reflexul provincial ne cere sa ne „minunam” in fata lor, mai inainte de a le conserva, de a le restaura si de a le promova la valoarea lor reala, atat cat este ea. Pacatuim, ca de obicei, prin exces, vorbind mult si faptuind putin.

La Densus, adevarata „minune” este ca lacasul n-a fost distrus de vreo restaurare indoielnica, soarta de care s-au invrednicit alte biserici, mai bine pozitionate turistic. La Tropaeum Traiani, „minune” ar fi sa asfalteze cineva soseaua si sa demoleze vestigiile industrializarii falimentare care oglindesc cucerirea traiana de pe dealul de peste drum.

Pentru fiecare dintre nominalizari, cu exceptia Casei Poporului, am o anumita admiratie si pretuire. Dar cu adevarat „minunate” nu mi se par decat Sibiul, Sighisoara, nordul Moldovei si supletea metalica a arcelor ridicate de Anghel Saligny peste Dunare.

Si pentru ca tot veni vorba, cu adevarat „minunat” mi se pare si faptul ca am supravietuit de-a lungul secolelor dispretuind si distrugand ce avem mai valoros. Pesemne ca vom ramane in vreun Larousse al Europei cu o „Rapire din Serai” si ce va mai ramane peste timp din Bibilul Poporului.

:: text: EvZ

De ce nu merg la Velorutie

• biciclete • la vita e bella

Acum am aflat ca pentru marsul biciclistilor care va avea loc intre orele 17 si 18 cu ocazia Zilei Mobilitatii, Primaria a inchis Soseasua Kiseleff intre orele 6 si 22. Detalii pe Hotnews.

Este o prostie si un abuz. Legea spune ca pentru marsuri se poate inchide circulatia pe o singura banda pe sens si ca nu se poate inchide un drum daca pe fiecare sens exista o singura banda.

Kiseleff-ul oricum are vreo 4 benzi pe sens si e sens unic. Nu inteleg de ce nu puteau inchide doar 1-2 benzi.

Am aflat ca pe Grant traficul este practic blocat din cauza asta ptr ca 1 Mai nu poate prelua tot traficul de pe Kisellef si ca ca accesul spre Pipera e un iad. Si banuiesc ca nici nu se poate traversa Kiseleff-ul, ceea ce probabil ca da totul peste cap.

Mi se pare total contraproductiv sa organizezi o manifestare pro-biciclete care-i face pe toti soferii sa injure printre dinti. Nu obtinem nimic cu demonstratii de forta, ceea ce voiam eu sa promovez venind la mars era ca masinile pot convietui bine mersi cu bicicletele.

Cu regret, nu cred ca mai reusim sa transmitem mesajul asta si eu unul n-am de gand sa vin.

Succes!

Am infrant!

• delta dunarii • ecologie

Dupa lupte seculare care dureaza de vreo trei ani, Asociatia “Salvati Delta” isi vede visul cu ochii.

Consiliul Judetean Tulcea e de acord cu reconstructia ecologica a amenajarilor agricole. Aceste amenajari reprezinta adevarate plagi pe trupul Deltei – sunt foste baltzi, astazi secate indiguite, pe care se practica agricultura intensiva. Renaturarea inseamna reinundarea acestor zone si refacerea controlata sub monitorizare stiintifica a habitatelor.

O veste si mai buna: CJ Tulcea e de acord si cu interzicerea pescuitului industrial, o masura propusa de Asociatia “Salvati Delta” pentru dezvoltarea turismului in Delta si rezolvarea problemei saraciei endemice din Rezervatie. Prin protejarea resursei piscicole de pescuitul industrial, atractivitatea Deltei pentru turistii pescari amatori este mult sporita, ceea ce aduce venituri atat pentru populatia locala, cat si pentru bugetele autoritatilor locale.

Zice presedintele Consiliului Judetean si mai ca nu-mi vine sa-mi cred ochilor:

“Una dintre solutiile pe care Consiliului Judetean Tulcea le considera ca fiind potrivite pentru a rezolva problema pescuitului comercial excesiv, solutie care sa armonizeze atat aspectul social cat si pe cel al protejarii patrimoniului natural, o reprezinta reprofilarea pescarilor, locuitori ai acestor areale, spre alte domenii, cum ar fi turismul si mestesugurile traditionale.
obiectiv tulcea In opinia noastra, reorientarea spre turism reprezinta si un mod de abordare care poate oferi prosperitate acestei zone, in conditiile in care reducerea pescuitului comercial nu pune problema producerii unui dezechilibru pe piata, cantitatea de peste prins in Delta reprezentand 2% din consumul din Romania. Orientarea populatiei locale spre activitati alternative impune masuri de sprijin de natura compensatorie care insa nu vor putea fi suportate din resurse locale proprii, fiind necesara sustinerea financiara prin programe guvernamentale”.


Mai multe in Obiectiv de Tulcea.

Anul acesta, Asociatia “Salvati Delta” impreuna cu Coca-Cola HBC Romania a pus bazele a 4 grupuri de lobby ecologist, care au urmarit 4 teme de lucru:

  • reconstructia ecologica a amenajarilor agricole si piscicole
  • problema pescuitului industrial
  • normativul urbanistic si arhitectonic
  • problema centralelor eoliene din Dobrogea

Pentru primele doua putem aproape sa spunem: “Punct ochit. Punct lovit!”

Afla mai multe:

Linia verde – prabusiri de teren

• ecologie • in media • linia verde


Diseara la 21:20 pe TVR1 nu incercati sa ajustati imaginea pe ecran. N-am asezat camera stramb, am filmat intr-un oras unde casele, mobilele si curtile oamenilor sunt strambe.

La Ocnele Mari, pamantul si-a cerut drepturile si s-a surpat peste exploatarea de sare.

Imagini socante, agoniseli de-o viata duse pe apa Sambetei, oameni amarati care asteapta neputinciosi urmatoarea prabusire…

Detalii aici.

Emisiunea poate fi vizionata pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

L-am invitat pe Andrei Oisteanu sa vorbim despre cultura sarii si despre patimile si semantismele pe care ea le-a nascut.

Usor cu cianura prin munti

• ecologie • evenimentul zilei

“Cianura inseamna viata.” Asta am citit pe unul dintre fluturasii distribuiti de compania care vrea sa exploateze aurul de la Rosia Montana.

Este, trebuie sa recunoasteti, o sintagma care l-ar fi lasat visator chiar si pe Goebbels.

Am realizat pentru TVR1 o editie a „Liniei verzi” dedicata Rosiei Montane, care s-a difuzat saptamana trecuta. Am hotarat impreuna cu producatorii emisiunii sa prezentam echilibrat atat punctul de vedere al oponentilor proiectului minier, cat si pe cel al sustinatorilor exploatarii cu cianura.

Pentru ca la „Linia verde” am jucat rolul de moderator intre opiniile pro si contra cianura, mi s-a parut cinstit sa nu-mi exprim opinia in cadrul emisiunii. N-am facut-o nici inainte de difuzare, din aceleasi motive. O fac acum, raspunzandu-le si celor trei tineri fanfestisti care m-au intrebat contrariati la Rosia Montana ce caut alaturi de reprezentantii companiei miniere.

Cred ca mare parte din incrancenarea acumulata in jurul acestui subiect vine din credinta tuturor celor implicati ca dreptatea se afla de o singura parte a baricadei. Nu ma numar printre romanii impartiali care cred ca dreptatea se afla intotdeauna la mijloc, dar nu cred ca la Rosia Montana e ceva de demonstrat. Cred ca e vorba despre estimarea unui risc, pe care trebuie sa hotaram daca suntem sau nu dispusi sa ni-l asumam.

Procedeul extragerii aurului prin cianurare are un randament economic exceptional, iar Romania are in continuare o nevoie foarte mare de bani. Masurile de siguranta propuse de companie folosesc tehnologie de ultima ora, iar zonele afectate de exploatare vor fi reconstruite ecologic, astfel ca impactul asupra mediului va fi minim. Cel putin asa suna lucrurile pe hartie. Din fericire, statul are dreptul sa ceara garantii financiare pentru a se asigura ca nu va ramane doar cu promisiuni.

Problema nu e daca putem sau nu avea incredere in compania canadiana. Problema este ca, in timpul exploatarii, o cantitate foarte mare de cianura va fi transportata, stocata sau folosita in cadrul procesului de productie.

Daca ati fost vreodata intr-un laborator de chimie, stiti ca cianura de sodiu sau acidul cianhidric sunt pastrate in dulapuri speciale, inchise cu lacat. Din cauza ca o cantitate foarte mica din aceste substante poate omori un om in numai cateva secunde, chimistii nu umbla cu cianura cu aceeasi relaxare cu care folosesc alti reactivi.

Si atunci, daca intr-un laborator de chimie tinem cateva flacoane de cianura inchise sub cheie, de ce ne-am dori sa umble cineva cu cisterne de cianura prin munti? Desigur, pentru un castig financiar insemnat. Cum spuneam, e o chestiune de evaluare a riscului si a pericolului asociat cu acest risc.

Desi sunt de parere ca riscul este minim si ca el nu se poate produce decat in cazul unei calamitati naturale, cred totusi ca pericolul despre care vorbim este prea mare ca sa ni-l putem asuma. Deversarea accidentala de cianura, care a decimat acum cativa ani pestii din bazinul Tisei, a fost o joaca pe langa dezastrul pe care l-ar putea produce un accident la viitoarea exploatare de la Rosia Montana.

Eu, unul, nu sunt dispus sa-mi asum acest risc si le-am cerut parlamentarilor care ma reprezinta sa voteze Legea impotriva mineritului cu cianuri. Puteti face acelasi lucru vizitand www.faracianura.ro si semnand o petitie adresata Parlamentului Romaniei. E ultima sansa pe care o aveti inainte ca avizarea proiectul sa intre in linie dreapta. Folositi-o!

:: text: EvZ

Mascariciul de opinie

• cu stangu-n dreptu • evenimentul zilei

Prin anii ’90, cand eu abia invatam sa merg cu bicicleta Pegas Comoda, am observat ca oamenii mari din jurul meu invatau sa vorbeasca cu voce tare.

Un zgomot din ce in ce mai colorat a inceput sa anime mesele in familie, vizitele la prieteni, orele petrecute la cozi, intalnirile parintilor la scoala, ba chiar si sumbra cancelarie, un loc pana atunci destul de auster.

Inainte de Revolutie, oamenii mari din jurul meu vorbeau destul de incet si mai intotdeauna despre lucruri marunte: despre lumina, despre ratii, despre maioneza sau despre salata de vinete. In tacerea cenusie din acei ani, galagie mi-aduc aminte ca faceam numai noi, copiii, sau vecinele care-si bateau covoarele in curtea blocului.

Lucrurile s-au schimbat insa dramatic dupa Revolutie, cand toti oamenii mari au inceput sa discute politica. Galagia copiilor a fost acoperita de zarva adultilor, transformati peste noapte in agenti electorali si agitatori.

O vreme am ciulit urechile la aceste discutii pentru ca era o placere sa-i auzi pe oamenii mari vorbind urat. Fesenistii ii numeau pe taranisti dobitoci sau legionari, liberalii ii faceau pe fesenisti bolsevici sau tampiti, fesenistii le spuneau monarhistilor ca regele e prost, balbait sau tradator, iar monarhisti ii faceau pe toti ceilalti comunisti sau cretini. Se vedea ca erau cu totii nevorbiti: nu se mai saturau arucand cu laturi in prieteni, colegi, rude sau vecini.

Dupa ceva timp, ne-am plictisit sa-i ascultam pe oamenii mari vorbindu-si urat si ne-am vazut, eu si ceilalti copii, de vietile noastre. Noi am crescut, iar oamenii mari din copilaria noastra au imbatranit. Unii au devenit mai intelepti, altii doar mai galagiosi.

Cei care si-au vazut de treaba au inteles ca judecata in alb si negru nu duce nicaieri pe termen lung si ca nu e cel mai important lucru din lume sa ai mereu dreptate. Au aflat ca daca insisti sa-i convingi mereu pe ceilalti de dreptatea ta, vei sfarsi vorbind cel mai adesea de unul singur. Au invatat ca exista momente cand e preferabil sa schimbi subiectul, ca la masa nu se discuta despre politica sau despre religie, ca anecdota nu scuza orice marlanie si ca nu e politicos sa-l faci pe vecinul de masa cretin sau ticalos inaintea fiecarui fel de mancare.

Cu timpul, cei mai multi dintre oamenii mari au imbatranit frumos si au reinvatat sa discute incet despre lucrurile marunte: despre vacante, despre prieteni, despre maioneza sau despre salata de vinete.

Cativa au descoperit totusi ca pot castiga o paine vorbind in continuare la fel de urat ca in anii ‘90. Asa a aparut prima generatie de analisti si comentatori politici, care si-au conservat intacte ideile putine, dar fixe, umorul gros si agresivitatea suburbana din anii de dupa Revolutie. Nu e nicio mirare ca exista public pentru asa ceva, atata vreme cat exista public pentru stirile de la ora 5.

Ma indoiesc totusi ca asemenea personaje mai fac astazi altceva decat spectacol si ca opinia lor mai influenteaza altceva decat ratingul. Desi ei ar vrea sa creada altceva, altletii luptelor cu noroi nu exista decat pentru amuzamentul maselor si vor disparea in uitare atunci cand masele isi vor fi gasit o noua distractie.

:: text: EvZ

Slava Domnului! Pe bune…

• Uncategorized

IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, este noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales cu 95 de voturi pe IPS Daniel sa fie noul patriarh ortodox al Romaniei. IPS Bartolomeu Anania a primit doar 66 de voturi.

Afla mai multe pe Hotnews si TVR

Linia verde – editie speciala – Rosia montana

• ecologie • in media • linia verde

Maine, marti, 11 septembrie, pe TVR1 la 21:20 o editie speciala “Linia verde” dedicata cazului Rosia Montana.

Asa arata paraul care curge din fosta mina de aur de la Rosia Montana

Joaca tot in tabara “verzilor”: Daciana Sarbu se imbraca in miner si planteaza flori, iar Presedintele Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu sare in fân.

De cealalta parte, Dan Chisu si reprezentanti ai RMGC iau apararea proiectului minier.

O editie Linia verde filmata la cald, chiar in timpul FânFest-ului.

Mai multe detalii aici.

Emisiunea poate fi vazuta integral pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).