Dacă n-aţi mai prins bilete la concertul de la Ateneu şi vreţi, totuşi, să vă deconectaţi după prima zi de muncă din săptămână, diseară, de la ora 21, la Clubul Ţăranului de la Muzeul Ţăranului Român, Richard Bovnoczki și Dana Cavaleru joacă în “Contraste”, un spectacol de pantomimă despre care Iulian Tănase de la Academia Caţavencu a spus:
Dacă ar vedea această piesă, Tom și Jerry ar avea de ce să fie invidioși
Pentru că a stârnit o groază de reacţii (ca să folosesc un eufemism), îmi face plăcere să reiau aici “Ipocritica românească” realizată de Andreea Oagana la Apropo TV despre ţigani şi despre manele.
Am revăzut emisiunea şi susţin în continuare fiecare cuvinţel pe care l-am spus despre aceste subiecte şi despre ipocrizia unui popor care nu vrea să accepte că ţiganii nu sunt altceva decât oglinda românilor.
Săptămâna care urmează merită să vă îngrijiţi şi de sufletul vostru. Iată ce vă propun:
Luni, soprana Nelly Miricioiu şi invitatul său, baritonul Yuriy Tsiple, cântă la Ateneu de Ziua Regelui în cadrul unui concert caritabil oferit în beneficiul programului Tinere Talente derulat de Fundaţia Principesa Margareta a României. Bilete aici.
Miercuri, nu puteţi să-l rataţi pentru nimic în lume pe “cel mai bun şi cel mai nebun violoncelist al lumii”, Mischa Maisky, care cântă la Ateneu în cadrul Cruciadei Culturii. Bilete aici.
Violoncelul este asemenea unei femei frumoase care nu a îmbătrânit, ci devine mereu mai tânără, mai delicată, mai suplă, mai graţioasă.
Pablo Casals
Eu unul de-abia aştept să-mi trag sufletul la aceste două concerte. Vă aştept şi pe voi. Merită!
Ce se spune despre colectarea selectivă a deşeurilor şi cum se face în România de zi cu zi, câte am făcut şi câte mai avem de făcut ca să colectăm până în 2013 ca europenii, veţi descoperi în filmuleţul produs de Asociaţia MaiMultVerde pentru proiectul ”Viaţa după colectare”:
Cele mai uzuale deşeuri ale civilizaţiei post-industriale au fost ridicate de la groapa de gunoi, cosmetizate şi transformate în artă de expoziţia Ninei Nichiforova de la Muzeul Ţăranului Român.
Expoziţia face parte din proiectul internaţional cultural-ecologic al Galeriei Culturale de Arta „Belaia Losadi” din Rusia şi poate fi vizitată în perioada 18-29 octombrie, în sala Acvariu a muzeului.
A apărut numărul 4 din Decât o Revistă, cea mai bună revistă independentă din România. De-abia aştept să citesc textul Mirunei despre plecarea ei din România şi textul despre Cori (a.k.a. Stăpâna Muţuflenderelor).
“Voluntar de profesie” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Fundaţiei Vodafone. Prin programul “Voluntar de profesie”, Fundaţia Vodafone sprijină 12 tineri români pentru ca ei să se poată dedica unei cauze sociale în care cred.
O listă cu organizaţii unde poţi face voluntariat găseşti aici.
În cimitirul Sineasca, din nordul Craiovei, e plin de guşteri. Şopârlele smaragdine sunt peste tot şi nicăieri: nu le observi decât abia când, speriate de pasul tău, ţâşnesc spre a se pierde în vegetaţia sălbatică. Le înregistrezi cu coada ochiului, hipnotizat pentru o clipă doar de sclipitoarea lor trecere. Apoi dispar.
La marginea unei gropi betonate, un bărbat cărunt şi slab, cu faţa arsă de soare, cu mânecile de la cămaşă suflecate, ţine de ghidon bicicleta pe care a pedalat până la cimitir şi oftează cu năduf:
“Ia uite, dom’le, mii de elevi trecură prin mâna lui şi nu e niciunul aicea. Nici de la fabrică nu veni nimeni…”
Cel despre care vorbeşte e bunicul meu, Ştefan Radu. Adevărul e că foştii lui elevi, pe care i-a învăţat meserie la şcoala profesională de pe lângă fabrica “7 noiembrie” din Craiova n-aveau de unde să ştie că fostul lor maistru s-a stins. Mioara, soţia lui, i-a spus unuia singur, cu care ştia că ţinuse legătura în anii în care mai fusese lucid.
Constantin Popeci, probabil cel mai strălucit dintre elevii lui, şi-a început cariera ca strungar şi a ajuns director general la Întreprinderea de Utilaj Greu. Astăzi este proprietarul fostei întreprinderi şi ocupă un loc în prima jumătate a Topului Forbes al miliardarilor români. Lucrurile astea le-am aflat de pe Internet. La Craiova, Popeci mi-a spus doar că, după absolvire, a câştigat de trei ori consecutiv premiul de cel mai bun strungar pe ţară şi că asta nu spune ceva despre el, ci despre domnul Radu, fostul lui profesor.
“Era sever, îşi aminteşte industriaşul de azi, dar ţinea la noi ca nimeni altul, nu lăsa pe nimeni să se apropie de noi. Şi se mândrea cu noi, ceea ce, pentru nişte copii amărâţi, era foarte important, pentru că sădea încredere în noi. Nu ştiu dacă aşa era şi-n familie.”
Am văzut Volavérunt, povestea pe care Bigas Luna şi-a imaginat-o în legătură cu misterul celor două pânze ale lui Goya, La maja desnuda şi La maja vestida. Povestea nu e pură ficţiune – din ce am mai cercetat eu, Bigas Luna urmează una dintre ipotezele cele mai credibile în legătură cu identitatea mixtă a modelului după care a pictat Goya.
Eu am căutat filmul pentru că mi-a rămas în minte o scenă din Elegy (2008) în care Ben Kingsley îi arată Penélopei Cruz o reproducere după La maja desnuda şi observă că seamănă cu modelul lui Goya. Am aflat întâmplător că era, de fapt, o mică referinţă la pelicula lui Bigas Luna, mai veche cu aproape zece ani.