Boierii azi

Ce s-a ales de averile boierilor pământeni şi de cele ale marilor industriaşi din interbelic? Toni Dohotaru a cercetat şi a compus, pentru România, te iubesc, o poveste în trei părţi.

Am urmărit-o în primul rând pentru personaje: e o Românie care nu seamănă cu cea cu care ne-am obişnuit. Nu te întâlneşti la fiecare colţ de stradă cu cineva pe care-l cheamă Rosetti, Bălăceanu, Lahovary, Bragadiru, Sturdza, Ghyca sau Cantacuzino.

Ţineam apoi să aflu mai multe despre Radu Miclescu, de a cărui poveste auzisem de la un prieten: boierul Miclescu a avut ambiţia să reconstruiască la Călineşti, în judeţul Botoşani, conacul familiei sale, de unde a fugit când avea 10 ani pentru a evita să fie arestat. Este absolut impresionant ce a realizat acolo, de la renovarea clădirii, reamenajarea grădinii şi până la mobilă, lucrări de artă şi toate micile detalii ale amenajării interioare.

Pe de altă parte, deşi pare o poveste cu happy-end, reportajul îţi lasă un gust amar. În demnitatea cu care încearcă să regăsească rânduiala şi confortul unui trai pe care l-au trăit mai mult şi mai bine părinţii şi bunicii lor, ghiceşti întreagă cicatricea rănii pe care comunismul le-a pricinuit-o când erau copii. De fapt, nici nu trebuie s-o ghiceşti, Radu Miclescu recunoaşte:

Am simţit asta şi ca o datorie de familie şi ca o revanşă împotriva comunismului! Să le arăt că n-au putut să ne distrugă.

Nu, nu i-a distrus, dar le-a luat ceva ce nimeni şi nimic nu le mai poate da înapoi. Boierul Miclescu priveşte într-o parte şi recunoaşte: “Tinereţea. Asta mi-au luat.”

Continue reading…

Cai verzi pe pereţi

Astă-iarnă căutam ceva pentru peretele din dormitor, cel de deasupra tăbliei patului. Mă plictisisem de ultimii doi ani de alb golaş. Într-o bună zi, spionam peste umăr ecranul colegului Ionuţ Ruscea, când am văzut nişte wallpaper-e care mi-au furat privirea. Mi s-a părut genială ideea de a-ţi decora un perete aşa cum ai face cu ecranul laptop-ului. Mai ales că gradul de permanenţă e cam acelaşi. Aşa că am rugat-o pe Ana Bănică de la caiverzipepereti.com să-mi deseneze ceva. Mi-a plăcut aşa de mult, încât i-am cerut un desen şi pentru camera de zi, pentru un perete pe care mi-am dorit cândva nişte console pe care zidul nu le-a putut susţine.

Au ieşit aşa de bine, încât nu cred că o să le schimb prea curând:

Diva

Mi s-au umezit ochii la sfârşitul poveştii pe care Paula Herlo i-a dedicat-o Mariei Tănase la “România, te iubesc”. Îi ascult de mult cântecele şi îi ador vocea, dar ştiam prea puţine despre viaţa ei.

“Coana Maria”, cum îi mai spune şi azi Johnny Răducanu, a fost o femeie îndrăgostită foc de viaţă, o mare doamnă născută în mahalaua cărămidarilor, o divă ca puţine altele, cu suflet de sfântă.

M-a emoţionat declaraţia Irinei Rădu făcută după moartea “rivalei”:

Am un regret: că s-a terminat războiul cu Maria Tănase. Pentru că eu am fost într-un război permanent cu Maria Tănase. Îmi pusesem eu, aşa, de gând în copilărie s-o întrec, dar n-am… nici n-am ajuns-o măcar…

Tudor Arghezi i-a scris pe o carte:

Nici Deavolul nu calcă silaba românească şi cântarea ca Maria Tănase.

Pe patul de moarte, a dictat un testament ca o declaraţie de dragoste. Nimeni, nici statul, nici rudele, nici apropiaţii, nu i-au îndeplinit nici măcar una dintre ultimele ei dorinţe.

Avea atâta iubire de dăruit încât te întrebi dacă nu e ceva în neregulă cu poporul ăsta care nu ştie să întoarcă o mare dragoste. E târziu, e foarte târziu şi nu cred că mai putem face altceva decât s-o ascultăm şi să-i învăţăm şi pe cei mici s-o asculte.

Dacă aveţi copii mici, puteţi începe cu acest cântec de leagăn:

Culcă-te, puiuţ micuţ,
Scoală-te mărişoruţ…

Cum va arăta brandul turistic al României?

Cosmin Alexandru ştie câte ceva. Găsiţi la el pe blog povestea pre-lansării de azi şi o prezentare pe care cred că foarte puţini oameni din presă o mai au.

După pauză, a început prezentarea propriu-zisă, a preşedintelui THR, în engleză. Doar că după pauză, nu mai era în sală nici o cameră de luat vederi şi doar 2-3 microfoane. Adică exact la partea pentru care s-a creat evenimentul, nu mai era picior de media care să-l înţeleagă şi sa-l promoveze corect.

Ce-am hotărât

fitstiffDragii mei,

În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru că ieri mi-aţi oferit sfatul vostru. Pe lângă cele 56 de comentarii, au fost 328 de voturi. În ziua votului au fost 1,687 de vizitatori unici pe blog, ceea ce-nseamnă că rezultatele sondajului au o marjă de eroare de +/-1%.

23% au fost de părere să stau acasă, 8% să merg doar la FITS şi tot atâţia să merg doar la TIFF, iar 9% au fost de acord că e o alegere grea. În schimb, 52% m-au sfătuit să merg la ambele festivaluri, indiferent cine le sponsorizează.

Aş mai fi stat în cumpănă chiar şi după acest rezultat, dacă n-aş fi primit un mail din partea unei prietene, care m-a convins definitiv. I-am cerut permisiunea să-l public pentru că exprimă cel mai bine ce simt.

dragul meu,

acum cativa ani, la un bal organizat in bucuresti cu scopul strangerii de fonduri pentru scolarizarea copiilor rromi, invitata de onoare, Vanessa Redgrave, si-a prezentat pozitia impotriva proiectului rosia montana. in cadrul aceluiasi eveniment, reprezentantul rmcg a oferit 10,000 euro pentru un dans cu doamna Redgrave.

nu a fost refuzat.

cu o gratie pe care nu o pot reda in cuvinte, doamna Redgrave a zambit si a dansat.

scopul pentru care a facut-o, credinta ca oamenii merita sa invete si sa traiasca mai bine, era acelasi pentru care era impotriva proiectului rm.

proiectele in care tu alegi sa te implici isi propun, pe termen scurt, sa atraga atentia asupra unei probleme.

pe termen lung, si tu iti doresti ca cei vizati sa aiba o viata mai buna.

cred ca nu putem avea o viata mai buna daca suntem inculti. mai usoara, da. si mai linistita. dar NU mai buna.

dragos, tu nu esti un extremist. esti un extrem de inteligent si cuceritor om al pacii.

si stiu, sunt sigura de asta, ca iti doresti pentru mine, pentru tine, o viata mai buna.

nu poti desconsidera o serie intreaga de oameni si de companii care de ani de zile sprijina proiecte culturale pentru ca, iata, au un an greu. si intr-un an greu ne bazam uneori pe cine nu ne asteptam.

am avut si ai avut ani grei. si de undeva ne-au zambit oameni despre care nu credeam ca merita sa ne stranga mana. multi ne sunt acum prieteni.

nu iti cer sa iti faci prieteni noi, pe care nu ii doresti. iti cer insa si te rog sa le ramai fidel celor vechi. cu zambetul lor se face vara.

Îi mulţumesc prietenei mele şi vouă pentru că m-aţi ajutat să mă decid.

Mai vreau doar să precizez că, atât la FITS, cât şi la TIFF, îmi voi acoperi singur transportul, cazarea şi accesul la spectacole, aşa că nu voi beneficia în niciun fel de finanţările obţinute din partea sponsorilor, oricare ar fi ei.

La mulţi ani!

Am fost la aniversarea a 8 ani de ADVice, tinerii care au organizat vara trecută Plant Your Brand, şcoala de vară la care am predat o sesiune de PR pentru organizaţii non-profit.

I-am regăsit aşa cum mi-i aminteam: dezgheţaţi, relaxaţi, puşi pe treabă. Altă Românie. La mulţi ani!

Dezbatere despre obezitate

eobesitydayAzi, de la 9.30, moderez la Palatul Parlamentului dezbaterea „Excesul ponderal şi obezitatea în România – cauze şi soluţii”, organizată cu două zile înaintea Zilei Europene Împotriva Obezităţii (ZEIO), sub înaltul patronaj al Preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Participă înalţi demnitari din sănătate şi din educaţie, medici, nutriţionişti, sportivi şi antrenori sportivi, psihologi, reprezentanţi ai industrei alimentare şi ai celei farmaceutice.

ZEIO este o iniţiativă a Parlamentului European, susţinută de Parlamentul României, şi îşi propune să prevină şi să combată excesul ponderal şi obezitatea. Peste 1,6 miliarde de oameni din întreaga lume suferă de efectele acestor afecţiuni cronice.

Cel care a lansat ZEIO anul trecut în Parlamentul European este fostul deputat român de origine maghiară Csibi Magor. Între timp, Magor s-a lăsat de politică şi realizează proiectul Think Outside the Box pentru Hotnews.

:: implică-te online şi semnează petiţia împotriva obezităţii pe obesityday.eu

Spaţiile verzi în pericol

Scrisoare deschisă adresată dnei Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor

Stimată doamnă Preşedinte,

În numele Asociaţiei MaiMultVerde doresc să îmi exprim îngrijorarea în legătură cu modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2007. În urma modificărilor propuse de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, această ordonanţă pune în pericol viitorul spaţiilor verzi în România şi implicit chiar sănătatea românilor.

În condiţiile în care Uniunea Europeană recomandă 26 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii 50 de metri pătraţi pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor umane, media suprafeţelor verzi pe cap de locuitor în România este mult mai mică: Galaţi – 2,67 m2, Deva – 3,38 m2, Constanţa – 5,1 m2, , Arad – 5,21 m2, Călăraşi – 5,85 m2 (*). În aceste condiţii este foarte important să păstrăm spaţiile verzi care există în prezent, şi să facem tot posibilul pentru a încuraja apariţia altora.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, prin articolul 71, prevede interzicerea schimbării destinaţiei spaţiilor verzi urbane. Amendamentele propuse de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic schimbă acest articol şi interzic schimbarea destinaţiei doar în cazul spaţiilor verzi incluse în registrul spaţiilor verzi al localităţilor. În condiţiile în care 95-98% din localităţile din România nu şi-au întocmit încă acest registru al spaţiilor verzi, modificarea articolului 71 nu are bază o reală şi înseamnă a da mână liberă celor care doresc să distrugă spaţiile verzi.

Continue reading…

Vă cer un sfat

Vă mulţumesc dacă veţi citi până la capăt şi-mi veţi acorda sfatul vostru. Vă promit că am să-l urmez.

Mi-am făcut planuri încă din iarnă să merg la TIFF, festivalul internaţional de film de la Cluj, aşa cum fac de mai mulţi ani. Este, cred eu, cel mai important eveniment cinematografic şi unul dintre cele mai reuşite festivaluri din România. Pe măsură ce ne apropiam de sfârşitul lui mai, mă bucuram deja la gândul celor câteva zile de tratament cu filme de bună calitate. În ultimii ani, a devenit aproape o tradiţie să văd noile producţii româneşti în premieră la TIFF. Apoi, n-a fost an în care să nu văd câteva filme străine memorabile de care cu siguranţă n-aş fi auzit dacă n-aş fi mers la Cluj. Nu mai spun că e locul unde apuc să mă văd cu prieteni vechi, de care m-au separat drumuri în zig-zag, oceane şi continente.

Săptămâna trecută am primit, însă, o veste proastă. Roşia Montană Gold Corporation, compania care vrea să exploateze cu cianuri aurul de la Roşia Montană, se numără printre sponsorii festivalului. Vreau să spun că înţeleg perfect decizia organizatorilor. Ştiu că în fiecare an se zbat după bani până în ultimul moment şi îmi imaginez că reducerile bugetare de anul acesta i-au lăsat fără finanţări importante. N-am nimic nici cu gestul RMGC – indiferent ce vor să facă la Roşia Montană, e bine că măcar cheltuie bani şi pentru lucruri bune, nu doar pentru exproprierea localnicilor şi lobby pentru demararea proiectului minier.

Continue reading…

Voluntar la princhindei pentru Ţara lui Andrei

tara_lui_andrei_tabaraCopiii din Ţara lui Andrei pleacă în tabără şi au nevoie de instructori voluntari, care să asiste profesorii coordonatori la lecţiile de protecţia mediului.

Dacă ai experienţă de lucru cu copiii, minim 17 ani şi îţi plac acţiunile eco-civice, Ţara lui Andrei te trimite 6 zile, cu masa şi cazarea asigurate la munte, în staţiunea Cheia, judeţul Prahova.

Trimite CV-ul şi o scrisoare de intenţie până pe 15 iunie pe adresa despina.stoica [at] ogilvy.com.

Citeşte înainte criteriile de înscriere ca voluntar şi detaliile despre organizarea taberei din taraluiandrei.ro. Ca sursă alternativă de inspiraţie, recomandăm Ghidul Voluntarului.

Tabăra de la Cheia are un program tematic destinat copiilor de gimnaziu, legat de cele patru elemente universale: pământ, apă, aer şi foc. Ţara lui Andrei este un proiect de responsabilitate socială iniţiat de Petrom.