Invitaţii la Festivalul Enescu (1)

• ars longa vita brevis

Împreună cu Unicredit Ţiriac Bank, sponsorul principal al Festivalului Enescu, vrem să oferim cinci invitaţii la concertele de la Ateneul Român de săptămâna viitoare.

lifschitzPrima invitaţie este pentru concertul de luni, 14 septembrie, ora 17. Cântă pianistul Konstantin Lifschitz (cel care la 13 ani făcea furori la Academia de Muzică din Moscova) şi violonistul Eugene Ugorski.

Program:
Enescu – Sonata I pentru vioară şi pian în Re Major op. 2
Prokofiev – Sonata pentru vioară şi pian în Re Major
Ravel – Gaspard de la nuit
Chausson – Poème op. 25

Invitaţia este valabilă pentru două persoane.

Pentru a o primi trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie (te-ai prins, nu există criterii obiective, totul e de-un subiectivism nesfârşit).

Câştigătorul va fi anunţat luni la prima oră (ai grijă ca adresa de e-mail pe care o completezi atunci când laşi comentarii să fie aceeaşi cu cea pe care vom comunica pentru a intra în posesia invitaţiei).

La ce bun Tuiterul?

• social media

Am dat, via Manafu, peste un interviu tare deştept despre capitalul de încredere şi de simpatie care se acumulează sau se pierde cu ajutorul reţelelor online. Tara Hunt a scris o carte, The Whuffie Factor, exact despre asta. Cel care i-a luat interviul este Tom Peters, un management guru pe care e posibil să-l ştiţi ca autor al BrandYou.

Am spicuit un pasaj interesant pentru cei care consideră Twitter-ul o ocupaţie inutilă. Ştiu pe cineva, nu spui cine, persoană importantă, care se întreba acum trei luni ce sens are să scrie pe Twitter că ia masa cu mine şi cu alţi prieteni şi pe cine ar interesa, în definitiv, aşa ceva. Acum două săptămâni şi-a făcut cont, scrie de cel puţin două ori pe zi, ba mai are şi un fel de cauză culturală pe care o promovează, semn că s-a lămurit din prima că Twitter-ul nu e chiar ce pare a fi.

Tara Hunt: I want to address the whole tweeting about your lunch thing. It’s how people often dismiss Twitter, just like they dismiss throwing sheep at friends on Facebook. It’s those little things that don’t seem to contribute to the core value of a social network or of the conversation that actually create ambient value. If you didn’t have all those banal details on Twitter, then the big quotes, the epiphanies, the huge stories of connection, would not be there either. These little conversational things, or throwing sheep, provide a lightweight way for everybody to get involved, to feel okay about starting to live their lives online.

Tom Peters: So I can talk about what I had for lunch because that’s not putting me in a vulnerable position. The easy accessibility of entry for newbies ties back to Mihaly Csikszentmihalyi. The way that he talks about flow [See the book Flow], there’s a lower barrier of entry with one little step to get over it. Once you accomplish that, you want to go on to the next stage. Twitter allows that through such things as tweeting about basic events like your lunch. Then you get more and more comfortable with what you’re sharing and get to a point where you’re really connecting with people.

Intraţi şi citiţi tot interviul dacă vreţi să vă lămuriţi ce sunt whuffie-urile şi cum le puteţi acumula.

On that day

• Uncategorized

Some people say
It’s what we deserve
For sins against g-d
For crimes in the world
I wouldn’t know
I’m just holding the fort
Since that day
They wounded New York

Some people say
They hate us of old
Our women unveiled
Our slaves and our gold
I wouldn’t know
I’m just holding the fort
But answer me this
I won’t take you to court
Did you go crazy
Or did you report
On that day
On that day
They wounded New York

Bicicletele ies în stradă

• biciclete • bucuresti • maimultverde

cicloteque_ciclopromenada_bikewalkBicicliştii preiau străzile din centrul capitalei în miez de noapte la Ciclopromenada nocturnă 3 de vineri, 11 septembrie şi la Bikewalk#6 de duminică, 13 septembrie, de la ora 18:00 în Parcul Herăstrău. Celor două iniţiative independente de promovare a mersului cu bicicleta în oraş li se alătură centrul Cicloteque.

Cicloteque a închiriat 60 de biciclete la tarife speciale celor ce aleg deplasarea pe două roţi la Bikewalk şi Ciclopromenadă, iar voluntarii MaiMultVerde vor asigura aprovizionarea cu apă a bicicliştilor.

Traseul Ciclopromenadei 3 din această noapte este Calea Victoriei – P-ţa Naţiunilor Unite – Parcul tineretului – P-ţa Alba Iulia – P-ţa Unirii – P-ţa Charles de Gaulle – P-ţa Presei Libere – retur prin Calea Victoriei, iar întâlnirea bicicliştilor are loc în spatele Muzeului Naţional de Istorie, pe Str. Franceză, la scena ONGFest, de la ora 23:30.

Vânt din spate şi spor la pedale!

Remember 9/11

• mergi pe mana mea
AP Photo/Richard Drew

AP Photo/Richard Drew

Au trecut 8 ani. N-aş fi băgat în seamă o zi ca asta dacă nu mi-ar fi atras atenţia Cristi Lupşa asupra unui text legendar apărut în Esquire acum 6 ani sub semnătura lui Tom Junod. Un text care încearcă să dezlege misterul acestei imagini iconice a omului care cade, perfect simetric, perfect vertical, lăsând turnul de nord în stânga, lăsând turnul de sud în dreapta şi lăsând în urmă o lume care, cu o un clişeu repetat ad nauseam în acele zile, “nu va mai fi niciodată la fel”.

They began jumping not long after the first plane hit the North Tower, not long after the fire started. They kept jumping until the tower fell. They jumped through windows already broken and then, later, through windows they broke themselves. They jumped to escape the smoke and the fire; they jumped when the ceilings fell and the floors collapsed; they jumped just to breathe once more before they died. They jumped continually, from all four sides of the building, and from all floors above and around the building’s fatal wound. They jumped from the offices of Marsh & McLennan, the insurance company; from the offices of Cantor Fitzgerald, the bond-trading company; from Windows on the World, the restaurant on the 106th and 107th floors — the top.

For more than an hour and a half, they streamed from the building, one after another, consecutively rather than en masse, as if each individual required the sight of another individual jumping before mustering the courage to jump himself or herself. One photograph, taken at a distance, shows people jumping in perfect sequence, like parachutists, forming an arc composed of three plummeting people, evenly spaced. Indeed, there were reports that some tried parachuting, before the force generated by their fall ripped the drapes, the tablecloths, the desperately gathered fabric, from their hands.

They were all, obviously, very much alive on their way down, and their way down lasted an approximate count of ten seconds. They were all, obviously, not just killed when they landed but destroyed, in body though not, one prays, in soul.

Pentru mine, 11 septembrie a rămas o zi în care am văzut lumea schimbându-se definitiv sub ochii mei. A doua zi, căutam pe net imagini ca cea de mai sus şi tot nu-mi venea să cred că scenele de groază avuseseră cu adevărat loc. În anii care au urmat am trecut prin mai multe instructaje anti-tero, am făcut parte din echipa de urgenţă care a închis British Council în ziua în care coaliţia condusă de SUA a atacat Irakul şi le-am explicat în mai multe rânduri prietenilor care veneau să bem o cafea la BritCafé de ce e necesar să fie controlaţi ca la aeroport. Înrolat în armata paranoicilor pentru care nicio valiză nu mai e o simplă valiză în absenţa proprietarului, călătoriile cu avionul nu au mai fost la fel ca înainte, iar America a devenit un vis periculos.

Pentru voi ce a însemnat 9/11?

Capitalism. Secolul 21

• Uncategorized

Totusi, sanctiunea cea mai severa este mutarea pe rig. Rig-ul este o platforma enorma care sustine 11 persoane, 10 culegatori si superviser-ul. Culegatorii sunt asezati pe burta deasupra liniei de capsuni, paralel unul cu altul si trebuie sa culeaga toate capsunile pe deasupra carora trec. Cand termina cu fiecare sera, culegatorii au cateva minute pentru a aduna toate capsunile uitate. Pentru cei platiti cu ora, conducatorii trebuie doar sa accelereze ritmul de cules ca sa ridice productivitatea fara a plati in plus.

(…) Munca pe rig este de un penibil greu de imaginat. La inceput, masina care avanseaza in permanenta nu permite sa te opresti din cules atata timp cat randul de capsuni nu s-a terminat – asta in medie inseamna cam o data la doua ore.

Sa vorbesti este rareori admis, si sa te gandesti la altceva este imposibil pentru ca ritmul se accelereaza. Muncitorii sunt expusi la fenomene meteorologice, mai ales la frig, umiditate si vant.

Seful stabileste ritmul de cules (in functie de viteza de miscare a platformei) in asa fel incat culegatorul nu are nici un fel de influenta asupra ritmului muncii sale, de asemenea ii este imposibil de evaluat calitatea muncii pe care o face, daca a lasat sau nu multe capsuni in urma lui.

(Romain Fantin)

:: via Daciana

20 de ani în urmă, 20 de ani înainte (a doua parte)

• Uncategorized

Vorbeşte Stephen Beguin, vicepreşedinte pentru relaţii internaţionale al Ford Motor. Vorbeşte cu calm, deschis. Inspiră încredere.

Pentru 15 ani românii au fost lăsaţi în urmă. Acum au fost regăsiţi.

Când am fost în Craiova am văzut în piaţă săgeţi care arătau spre diverse capitale europene. Şi există o săgeată care arată spre pământ şi pe care scrie “Uniunea Europeană 0 km”. Mândria pe care o au aceşti oameni de a fi membri ai EU este impresionantă.

Daniel Dăianu, una dintre cele mai strălucite minţi pe care le are România:

UE nu este o uniune în sensul în care SUA sunt o uniune. Trebuie să ne obişnuim cu asta.

UE şi statele membre trebuie să ajungă la reglementarea comună a pieţelor financiare. Este un mit că acestea se pot auto-reglementa.

Atât UE, cât şi SUA sunt “overstretched”. Acum mulţi ani se vorbea de deficitul de democraţie la nivel global. Gândiţi-vă la cât a ajuns el acum.

Cred că Turcia este tot mai puternică, atât politic, cât şi economic. Cred că Turcia poate juca un rol important şi înăuntrul şi în afara UE.

Mario Moretti Polegato este preşedintele şi fondatorul companiei inovatoare de încălţăminte Geox. Şi el citeşte. Greu de urmărit.

Robert K. Steel este preşedintele Institutului Aspen şi fost CEO la coroporaţiei Wachovia. Din 1976 până în 2004 a lucrat cu Goldman Sachs, de unde s-a retras ca vicepreşedinte. (Găsiţi aici o scurtă declaraţie video care i-a fost luată cu aceeaşi ocazie de Hotnews).

Trebuie să acceptăm că avem o mare responsabilitate pentru acei oameni care nu sunt la fel de bine poziţionaţi ca noi în ierarhia sistemului financiar.

Problema principală este cum ne asigurăm că marile instituţii financiare sunt destul de solide pentru a trece cu bine prin perioade de volatilitate financiară.

Claudio Zito este CEO şi country manager la ENEL România.

Criza globală a mărit discrepanţele între state şi între cetăţeni, între bogaţi şi săraci. Dar într-un fel a creat şi mai multă solidaritate. Băncile centrale şi guvernele au discutat mai mult cu industria, a fost mai mult dialog social.

Ar trebui să existe o abordare comună a UE legată de băncile centrale? Daniel Dăianu:

Sigur că da. Dar e puţin probabil că se va întâmpla. Degeaba avem o monedă unică, dacă politicile fiscale rămân prerogative naţionale.

Problema liberei circulaţii a forţei de muncă. Cât de importantă este? Mario Moretti Polegato, care este şi consul onorific al românilor în nord-estul Peninsulei, vorbeşte două minute fără să răspundă la întrebare. “Lucrurile se schimbă”, asta am reţinut.

Claudio Zito:

Dacă va exista libertate de mişcare dintr-o ţară în alta, va exista şi o legiferare a acestei mişcări. E importantă nu doar migraţia forţei de muncă, ci şi transferul de tehnologie.

Întrebare din public: sunt puţin îngrijorat că o politica fiscală europeană uniformă ar limita creşterea economică a UE. Daniel Dăianu:

Nu am spus “uniformă”, am spus “comună”. Cum împarţi în mod echitabil greutatea unei crize ca cea de acum dacă nu ai reglementări comune şi un supervizor comun?

I-am întrebat pe Daniel Dăianu şi pe Robert K. Steel ce scenariu li se pare mai plauzibil pentru evoluţia crizei care, cred foarte mulţi, a ajuns la cel mai jos punct: va urma o evoluţie în formă de V, de W sau de U şi care va fi traiectoria pentru estul Europei? (moderatorul a ales să răspundă altcineva)

Robert K. Steel:

Cred că recuperarea va fi diferită peste tot în lume. În unele locuri va fi rapid, în America mai lentă, în Europa încă nu ştiu.

Stephen Beguin:

Pieţele dezvoltate îşi vor reveni mai repede, cele în dezvoltare se vor recupera şi mai repede sau deloc. Nu ştiu unde va fi România în acest al doilea grup.

20 de ani în urmă, 20 de ani înainte (prima parte)

• Uncategorized

Fac live blogging de la dezbaterea organizată de Institutul Aspen cu tema “20 Years Past – 20 Years Forward: Perspectives for Central and Eastern Europe”.

Introducerea o face Mircea Geoană, preşedintele Aspen România. O primă impresie: nu reuşesc să-mi dau seama unde greşeşte, dar încă dă senzaţia că vorbeşte în sloganuri, în idei primite de-a gata. Ideile nu sunt deloc rele, dar nu “trec”, pare că le lipseşte portanţa. Oricum, e plăcut să vezi un politician vorbind în cunoştinţă de cauză despre situaţia politică şi economică globală.

Am crezut timp de 20 de ani că integrarea în NATO şi în UE va fi panaceul tuturor problemelor noastre. Trebuie să recunosc că m-am înşelat. Nimic nu poate suplini un proiect naţional cu privire la cum vrem să arate viitorul nostru.

Timp de 20 de ani am fost destinatarii reţetelor venite din Vest. Acum trebuie să devenim din recipienţi ai acestor reţete membri cu drepturi depline.

Moderează Walter Isaacson, omul pentru care am venit la dezbatere. A fost preşedintele şi directorul executiv al CNN şi redactorul-şef al revistei Time, singura revistă la care sunt abonat fără întrerupere de mai mulţi ani. Reţin o singură idee:

NATO trebuie regândită. Nu sunt sigur că NATO  a fost creată pentru conflictul din Afganistan.

Primul vorbitor este Pablo García-Berdoy, fostul ambasador spaniol la Bucureşti, un prieten special al României şi un avocat al mediului la Bucureşti.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în Europa Centrală şi de Est a fost un proces de reformă instituţională. Pentru viitor, garanţia drepturilor civile şi a unei economii funcţionale sunt tocmai aceste instituţii. Trebuie să privim în urmă să vedem care sunt cele care au funcţionat bine şi care sunt cele pe care trebuie încă să le schimbăm.

Suntem tentaţi să credem de multe ori că politicile publice sunt rezultatul unui efort legislativ. De fapt, ele sunt de cele mai multe ori rezultatul unui proces administrativ.

Mesajul meu este că trebuie regândită misiunea instituţiilor europene.

La ora actuală Uniunea tinde să devină “overstretched”. Nu sunt eurosceptic, dar cred că trebuie păstrate virtuţile care au transformat UE în cea mai de succes organizaţie internaţională.

King Mallory, director executiv al Aspen Germania:

Avem exemplul democratizărilor din America Latină, care nu au fost în mod necesar urmate de bunăstare economică.

Nu mă aştept să aibă loc chiar o dispariţie a NATO, ci o degradare şi o evaporare a acestei organizaţii.

Până acum, îmi place că fiecare vorbitor a vorbit scurt şi la obiect. Nebalcanic, dacă mi-e îngăduit. Să vedem ce urmează.

Gianni de Michelis a fost preşedinte al Aspen Italia din 1984 până în 1992. Între 1989 şi 1992 a fost ministru de externe.

Ne trebuie un nou compas care să ne arate noul Nord. Nu doar unora, ci întregii Europe.

Ne trebuie un nou sistem de guvernare multilaterală a acestei lumi obiectiv multi-polare. Trebuie să acceptăm că în aceşti ultimi 20 de ani “we missed the point”. Ne-am concentrat pe extinderea UE, nu şi pe “adâncirea” ei.

Întărirea axei nord-atlantice trebuie să însemne şi întărirea axei euro-asiatice.

Trebuie să alegem dintre două configuraţii ale Europei: una este a unei Europe puternic orientate spre nord şi nord-est, alta este a unei Europe puternic mediteraneene.Evident, eu, fiind italian, cred că ultima opţiune este singura valabilă.

Aşa cum m-am temut, spiritul peninsular a contrastat cu stilul riguros de mai înainte. Mă tem să nu urmeze o logoree românească.

Marta Dassu, singura femeie din panel, este director pentru relaţii internaţionale al Aspen Italia.

Un banc al “filogermanilor”: We love so much Germany, that we’d prefer to have two Germanies.

Nu cred că Europa este “overstretched”, cred că extinderea trebuie continuată. Este clar că pierdem Turcia, trebuie să includem măcar Croaţia.

Cred că am citit foarte prost 1989 pentru că eram prea euro-centrişti. Şi Tien-an-Men a fost tot în 1989. Şi înfrângerea ruşilor în Afganistan a fost tot în 1989. Şi moartea lui Khomeini tot în 1989. Acum trăim răzbunările tuturor acestor 1989 pe care i-am ignorat.

Cu ochelarii de citit purtaţi ca accesoriu de păr, Vladimir Socor ne citeşte un curs universitar. Livrează ideile ex cathedra. Nu iau notiţe.

Urmează Emil Hurezeanu. Se declară singurul vorbitor din panel care locuieşte în România (mă rog, ar mai fi şi Mircea Geoană). Începe nepromiţător:

Sunt un prost improvizator, aşa că am să citesc.

Încerc să-l urmăresc, dar e obositor. Câteva trăsături naţionale, în opinia lui:

aruncarea responsabilităţii pentru propriile eşecuri asupra altora

evitarea luptelor pe care nu le putem câştiga

Mircea Geoană a început să vorbească despre viitorul UE, despre opţiunile pe care le are în legătură cu extinderea (aflu că e un susţinător al integrării Turciei) şi, deodată, discursul nu mai pare de plastic. Când vorbeşte natural, fără să se fi gândit înainte la ce va spune, e mult mai autentic.

Întrebare din public (n-am reţinut numele): un program de tipul “sticks and carrots” pregătit de SUA pentru Rusia poate funcţiona? Răspunde King Mallory.

De ce nu? Până la urmă, ce vor ruşii de la noi? Vor acces la tehnologie. Şi noi vrem să le dăm tehnologie. Cu siguranţă nu vrem milioane de şomeri aşteptând la graniţa UE pentru locuri de muncă.

Rusia e, totuşi, o plutocraţie. Şi trebuie să-i facem să plătească politic atunci când fac greşeli, atunci când deomcraţia are de suferit. Dreptul cel mai preţuit în Rusia este libera circulaţie. Un sistem flexibil de vize, pe care-l înăsprim atunci când greşesc şi-l relaxăm atunci când se conformează poate fi o soluţie.

Întrebare: cum putem integra Rusia în sistemul de securitate global? Răspunde Vladimir Socor.

Dacă e vorba să integrăm Rusia în OSCE sau ca Rusia să fie monitorizată de OSCE, asta s-a făcut deja. OSCE s-a dovedit complet ineficientă în problema Rusiei. Ne-am săturat de completa ineficienţă a Consiliului de Securitate al ONU. De ce să duplicăm asta la nivel european? Iar dacă Rusia capătă un vot în NATO, organizaţia va fi handicapată. De ce să facem asta?

O veche zicală maghiară din vremea când latina era încă limba oficială: Extra Hungariam non est vita. Si est vita, non est ita. (În afara Ungariei nu exista viaţă, dacă există viaţă, ea nu este la fel). Parafrazez: Nu există viaţă în afara NATO, iar dacă există, ea nu este la fel.

Mircea Geoană:

Ca politicieni, suntem prizonierii cotidieni ai problemelor economice, astfel că nu avem luxul de a gândi moral şi pe termen lung înainte de a acţiona.

Dar dezbaterea asta nu e despre Rusia sau despre China sau despre Orientul Apropiat, ea ar trebui să fie despre noi.

A fost instructivă prima parte. Oameni faini, idei care mi-au dat de gândit.

Live blogging de la dezbaterea Aspen

• economie

Zilele acestea se află în România preşedintele prestigiosului Institut Aspen, Walter Issacson. Acesta va modera mâine o dezbatere cu tema “20 Years Past – 20 Years Forward: Perspectives for Central and Eastern Europe” la care participă, între alţii,

  • Daniel Dăianu
  • Emil Hurezeanu
  • Mariana Gheorghe, preşedintele Petrom
  • Pablo García-Berdoy, fostul ambasador spaniol la Bucureşti, şi
  • Stephen Biegun, vicepreşedintele pentru relaţii internaţionale al Ford Motor Company.

Se anunţă o dezbatere interesantă şi am de gând să fac mâine live blogging între 10 şi 13. Ne vedem aici.