I-am scris acum ceva vreme primarului sectorului 5, unde am eu domiciliul, cerându-i un sistem de colectare selectivă la poarta locuinţei.
Am folosit modelul de scrisoare disponibil pe www.viatadupacolectare.ro.
Am primit un prim răspuns, semn că scrisoarea mea a ajuns, totuşi, undeva.
MaiMultVerde caută 15 voluntari de pe platforma de voluntariat maimultverde.ro, care colectează selectiv deşeurile şi vor să vorbească publicului Madonnei despre viatadupacolectare.ro la concertul din 26 august, în Parcul Izvor din capitală.
Dacă îţi place Madonna şi susţii colectarea selectivă, trimite repede un email la voluntar@maimultverde.ro cu numele şi numărul tău de telefon.
:: mai multe pe blogul MaiMultVerde
Am fost alaltăieri pentru a doua oară în comuna Buzescu, o comunitate ţigănească aflată la mică distanţă de Alexandria. E un spectacol arhitectonic care nu merită ratat. În plus, oamenii sunt prietenoşi şi primitori. Anul trecut, o femeie ne-a lăsat chiar să-i vizităm casa.
Anul ăsta, am prins două botezuri. În faţa casei, oamenii îşi scoseseră câteva mese şi o copertină. Lăutari, boxe, voie bună. Câteva case mai încolo, unii mai înstăriţi petreceau şi ei. În faţa porţii, însuşi Nicolae Guţă, păzit, de la distanţă, de doi gealaţi îmbrăcaţi în negru. Guţă cânta manele autentice, din acelea în care se improvizează mult, pe care nu le poţi auzi decât live şi doar în astfel de ocazii.
Ieri după-amiază, când m-am întors acasă de la birou şi voiam să dorm, vecinii mei scoseseră şi ei mesele şi grătarul în curte. Tot un botez. Tot manele. De pe CD, însă, de data asta. Şi, evident, cu volumul la maxim. Pentru rasiştii care citesc această însemnare, aş vrea să precizez că vecinii mei sunt români get-beget. Iar curtea de care vă vorbesc e în centrul Bucureştiului, gard în gard cu o ambasadă şi la o aruncătură de băţ de SIE.
Judecătoria din Caracal
Legenda spune că Dan Finuţu, din comuna Buzescu, judeţul Teleorman, a avut un proces la Judecătoria din Caracal. În faţa judecătorilor, Finuţu s-ar fi lăudat că-şi va face la el acasă o copie exactă a judecătoriei, în care va locui. Imaginea de mai jos e dovada că s-a ţinut de cuvânt:
Casa lui Dan Finuţu din Buzescu
Detalii despre campanie şi modelele pentru scrisoare le găsiţi pe www.viatadupacolectare.ro.
Citesc în Dilema Veche la 3,14 despre o pisică din Marea Britanie care a ajuns subiect pentru mass-media prin obiceiul ei de a se plimba în fiecare zi cu autobuzul: “La 10:55, fără excepţie, pisoiul Casper aşteaptă cuminte în staţia de autobuz, spre Plymouth, se urcă, se aşază la locul preferat, savurează călătoria de câteva ore, după care se întoarce cuminte acasă”.
Ştirea mi-a lăţit un zâmbet pe faţă pentru că mi-a adus aminte de pasajul meu preferat din Maestrul şi Margareta.
De altfel, Casper nici nu e o traducere aşa de proastă pentru Behemoth:
Pierzându-l pe unul dintre fugari, Ivan îşi concentră toată atenţia asupra motanului şi văzu cum strania felină ateriză pe scara tramvaiului “A”, ce tocmai oprise în staţie, îmbrânci insolent o femeie, care, dată jos, ţipă ca din gură de şarpe, se cramponă de bară şi chiar încercă să-i strecoare încasatoarei, prin geamul deschis din pricina zăpuşelii, o monedă de zece copeici pentru bilet.
Comportamentul motanului îl ului într-atât pe Ivan, încât îl făcu să rămână ţintuit lângă băcănia din colţ, unde, însă, fu iarăşi uimit, încă şi mai abitir, văzând purtarea încasatoarei. De cum dădu ochii cu cotoiul agăţat de tramvai, aceasta strigă, tremurând toată de mânie:
– Fără motani în tramvai! Motanii n-au voie! Intrarea oprită! Zât! Dă-te jos, că, de nu, chem miliţia!
Nici încasatoarea, nici călătorii nu păreau afectaţi de lucrul cel mai stupefiant: că un motan urcă în tramvai mai treacă-meargă, dar să vrea şi bilet?
Motanul se dovedi a fi un animal nu numai solvabil, ci şi disciplinat. La prima somaţie a încasatoarei, se dădu bătut, coborî de pe scară şi rămase în staţie, netezindu-şi mustăţile cu moneda refuzată. Dar de îndată ce încasatoarea trase cordonul soneriei şi tramvaiul se urni din loc, motanul procedă ca orice individ care e alungat din tramvai, dar are de mers cu tramvaiul. Aşteptând să defileze pe dinaintea lui toate cele trei vagoane, sări pe tamponul celui din urmă, se agăţă cu ghearele de un cuplung de cauciuc ce ieşea din peretele acestuia şi se dădu dus, economisind şi o grivnă.
Poliţiştii comunitari ai sectorului 2 au fost atacaţi cu violenţă
În urma altercaţiilor unul dintre poliţişti a fost muşcat de mână de către o persoană de sex feminin care dorea să împiedice preluarea autovehiculelor de către angajaţii Primăriei Sectorului 2. Aceleaşi persoane s-au opus măsurii ridicării autovehiculelor şi în cursul nopţii de miercuri, 19 august spre joi, 20 august a.c., când s-a intervenit pentru prima dată la adresa respectivă.
:: de aici
Aşa cum vă povesteam, mâine merg la ultima zi a Festivalului Naţional de Teatru Ideo Ideis, un festival făcut de un grup de tineri care şi-au propus acum patru ani imbosibilul: să facă un festival de teatru într-un oraş fără sală de teatru.
Anul acestea, vestea despre incredibila lor aventură a ajuns până la Jeremy Irons care le-a transmis următorul mesaj:
[flv:/video/Jeremy_Irons.flv 320 240]
Merită să-l urmăriţi pentru că vorbeşte foarte frumos despre ce înseamnă teatrul şi actoria.
Îţi place să te dai în spectacol când ieşi cu prietenii? Te interesează soarta planetei? MaiMultVerde îţi oferă un rol în campania “De la om la pom!”
Cautăm zece voluntari dezgheţaţi, talentaţi şi disponibili în perioada septembrie – noiembrie pentru un performance cu public în cadrul unei campanii de fundraising a Asociaţiei MaiMultVerde.
Nu trebuie să fii neapărat actor, dar dacă prietenii îţi spun că eşti amuzant, volubil şi dezinhibat, dă un răvaş cu foto proprie la ataş şi povesteşte o istorioară care te-a amuzat în maxim 10 rânduri.
Trimite mail-ul până pe 30 august 2009, lasă-ţi numele şi prenumele şi numărul de telefon pe adresa paul punct olteanu at maimultverde punct ro şi gata!
Don’t call us, we’ll call you!
Incep prin a va spune ca am 26 de ani, sunt avocat suspendat, aveam o viata absolut normala, fara nimic iesit din comun, pana acum un an. Insa trebuie sa va spun ce anume ma individualizeaza! Este vorba despre faptul ca la varsta de 25 de ani am fost diagnosticata cu cancer limfatic. Asta inseamna, dupa cum mi-au spus doctorii, pe de-o parte cancer, insa, pe de alta parte, cu toata ironia exprimarii, cea mai ”buna” forma de cancer. In sensul ca are o rata mare de curabilitate. Statistic, am o reala sansa ca, primind tratamentul potrivit, sa imi recapat sanatatea, sa imi recapat viata pe care o aveam si care a fost intrerupta brusc, iar aceasta perioada sa ramana doar o amintire.