– Dă-mi voie să-ţi prezint delicatesele.
– Delicatesele vegetariene…
– Acum eşti vegetarian?
– Îhî.
– Toate ifosele se prind de tine…
Ficatu doare mai tare de la griji şi supărare
[youtube_1]fEUdQ4cf9PA[/youtube_1]
:: via runbaby
Atracţia trece (şi) prin stomac
Cred că alimentaţia e o formă de igienă interioară, aşa că atitudinile mele în legătură cu practicile alimentare ale femeilor sunt oarecum din acelaşi registru cu ceea ce-mi inspiră igiena lor (şi nu numai a femeilor, ci a oamenilor în general).
Nu cred că e nimic sexy într-o igienă sauvage, după cum nu găsesc nimic atractiv într-o casă mereu vraişte, în care curăţenia lasă de dorit. Îmi place să văd puţină dezordine, multe culori, haine aruncate unele peste altele, dar reacţionez prost dacă găsesc resturi de mâncare sub pat sau mirosul aşternuturilor îmi spune că n-au mai fost schimbate de când menajera, exasperată şi ea, şi-a dat demisia.
Despre cum ne trăim viaţa
Este absolut incredibil că eu, la mine în casă, în loc să stau liniştită şi să ascult Mozart sau orice altceva, apăs pe un buton şi dintr-o cutie începe o fătucă decoltată să urle la mine, să arunce găleţi de lături la mine în sufragerie dintr-o cutie numită televizor… Şi eu stau, mă uit şi am şi o voluptate la un moment dat.
un interviu savuros cu Oana Pellea în Adevărul. Lectură copioasă!
Caritate Online
Primul magazin online caritabil din România și-a deschis adresa la www.charitygift.ro. CharityGift.ro este un proiect de voluntariat dedicat responsabilizării sociale și individuale, susținut, între alţii, şi de MaiMultVerde.
O parte din valoarea încasărilor obținute din vânzarea produselor magazinului virtual este donată unor ONG-uri active în domeniile mediu, artă și cultură, sănătatate, protecția animalelor sau minorități.
Şi totuşi, de ce vedem filme?
Duminică, 18 ianuarie, ora 11:00, la Sala Atelier, Alex Leo Şerban vă invită la o conferinţă care încearcă să răspundă la întrebarea din titlu.
“Pornind pe urmele cărţii apărute în 2007 la editura Polirom şi premiate de Uniunea Cineaştilor, conferinţa Şi totuşi, de ce vedem filme? propune o călătorie prin Arcadia cinematografică, încercînd să răspundă unor întrebări oarecum practice: Ce căutăm într-un film? Care sînt poveştile cele mai potrivite acestei arte? Cum ne ating ele? Cînd sîntem cel mai disponibili pentru a vedea un film? şi: Unde e mai bine să-l vedem – într-o sală de cinema, la televizor, pe un computer?” – Alex Leo Şerban
Cedez mănuşi box şi Palm TX. Le declar nule
În toată curăţenia pe care am făcut-o zilele astea, am încercat să arunc cât mai puţin şi să refolosesc / cadorisesc cât mai mult.
Am două lucruri cu care chiar nu ştiu ce să fac:
- o pereche de mănuşi de box Budo Best roşii mărimea 12, împreună cu o pereche de tibiere. Au fost folosite un an, dar sunt în foarte bună stare. Eu mi-am luat altele în vară pentru că m-am prins (nu râdeţi!) că-mi trebuie o mărime mai mică.
- un Palm TX aproape nefolosit + 1 set de 8 folii protectoare pentru ecran
Îmi dau seama că Palm-ul nu mai e un gadget foarte cool, dar dacă ţi-ai dorit iPhone doar ca să navighezi pe net în locurile cu wireless, TX-ul face exact asta. Iar TX-ul meu e gratis.
Aşadar, dacă vă face trebuinţă vreunul dintre aceste obiecte, scrieţi-mi (dragos at maimultverde punct ro).
STOPJOC. Palm-ul s-a dat. Mai rămân mănuşile.
GATA. S-au dat şi mănuşile. Mulţumesc primitorilor. Ne mai jucăm şi altă dată.
La ce bun CSR-ul în timp de criză?
:: Zilele BIZ, 27 noiembrie 2008
Doamnelor şi domnilor,
Mă numesc Dragoş Bucurenci şi lucrez la MaiMultVerde, o organizaţie ecologistă care a plantat anul acesta peste 100,000 de copaci, a strâns peste 80 de tone de gunoi şi a lucrat cu peste 8,000 de voluntari. Şi care a făcut toate lucrurile astea cu bani strânşi de la marile companii din România. Peste un milion de euro din bugetele de CSR ale acestor companii.
Bugete care s-au micşorat peste noapte, care sunt considerate ne-esenţiale şi care ameninţă să devină în curând un fel de floare la butoniera marilor corporaţii. (Aţi mai văzut pe cineva de curând care să poarte floare la butonieră? Despre asta vorbeam şi eu.)
Am venit astăzi să vă vorbesc fără sacou în semn de solidaritate cu aceia dintre dumneavoastră care-şi vor pierde slujba în perioada care urmează.
Ronald Reagan spunea că recesiune este atunci când vecinul îşi pierde slujba, iar criză este atunci când tu îţi pierzi slujba. Îmi doresc şi vă doresc ca, pentru cei mai mulţi dintre noi, această recesiune să nu se transforme în criză.
Un an bun şi frumos
ca versurile astea:
[youtube_1]5d-8hxLMOcg[/youtube_1]
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?
Stârnit de povestea spusă de Eugen pe blogul lui, m-am tot gândit zilele astea la întrebarea:
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?
Eugen zice că s-ar lăsa de fumat. Am trecut şi eu prin asta, dar mi-am învins acum trei ani frica. Anul ăsta se pare că mi-am învins în sfârşit şi dependenţa.
Adevărul e că sunt puţine lucruri pe care frica mă împiedică să le fac. Trăiesc de câţiva ani cu sentimentul că am mâncat jăratec şi că nimic nu e prea greu de făcut în România. Totul e să nu încerci sa le faci pe toate. Cred că mi-a fost un pic frică atunci când am hotărât să fac mai puţine lucruri ca să le fac mai bine. Dar am trecut şi peste asta. Aşa că ce-aş face acum dacă nu mi-ar fi frică?
Nu găseam deloc răspunsul până când, în timp ce vorbeam cu un prieten despre planurile mele pentru 2009, mi-am dat seama despre ce e vorba. Răspunsul m-a invadat cu atâta claritate, încât a ţâşnit pur şi simplu de pe buzele mele:
Dacă nu mi-ar fi frică, aş pleca în America şi aş lua-o de la început.
Nu ştiu dacă mai e de bon ton să porneşti o leapşă pe bloguri, dar, tocmai pentru că n-am făcut asta niciodată, iar subiectul, cel puţin pentru mine, nu e deloc frivol, aş vrea să aflu ce-ai face tu dacă nu ţi-ar fi frică.