…ca pe tuburi chinezeşti.
O fi semn că mă iubeşti?
Un vers din O. Nimigean, descoperit de Mihai.
Cel mai frumos cadou
Mersi, Alexandra!
Emigrant
492 de însemnări şi 3680 de comentarii: iată bilanţul unei importante migraţii care a avut loc astăzi la Bucureşti.
Aşa ar fi trebuit să înceapă ştirea, dar n-am auzit s-o fi preluat nici o televiziune. În lipsă de ceva mai bun, o dau eu aici. Am migrat din nou blogul, de această dată de pe wp.com pe un server autohton. Vinovaţi de faptul că migrarea s-a făcut pe nesimţite, fără pierderi inutile sau colaterale: Emi şi Andrei, de la Brainient.
Deocamdată pentru cititori nu vor fi diferenţe semnificative, dar eu mă simt ca atunci când am trecut de pe HC pe Spectrum. Thank you, guys!
Umbra lui Roşca Stănescu. Pe bloguri.
“Referirea la Petrom face parte din contract sau e subtil-publicitară?
se întreabă retoric roxanaiordache în finalul articolulului meu despre implicarea femeilor în CSR. Nu e singura. Oana şi gadjodillo mă bănuiesc că aş fi cumpărat de Unilever ca să le laud amenajările interioare, iar lista poate continua, dacă stau să caut ce mai scrie şi pe alte bloguri.
Observ aici transformarea unui obicei golănesc în canon de bune maniere. Iată de ce.
Despre cezariană şi creşterea caprelor
Pe sarcinaindoiblogspot.com, soru-mea listează neajunsurile naşterii prin cezariană, îndeobşte trecute sub tăcere, iar Bunelu Nebunelu, (tatăl lui cumnatu’, that is) pare să fi găsit o soluţie simplă pentru a-i face un viitor lui băieţel Bădică.
Noi recruţi în lupta cu sistemul ticăloşit
Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim“, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat“, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. (…) Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea (…) [este] trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg.
Foto: Mircea Restea / cotidianul.ro
Aşa zice Gabriel Liiceanu într-un nou text despre lichele publicat azi în Cotidianul
Că o mare parte a sistemului e ticăloşită o ştim cu toţii. La ce bun s-o repetăm, unul mai elevat decât altul? Preşedintele măcar are o agendă: mesajul prinde la popor. Dar Gabriel Liiceanu ce agendă are? Nu, nu-l bănuiesc de duplicitate. Îl bănuiesc de ceva mai rău: de gratuitate. Spre exemplu, cui crede domnia sa că foloseşte noua diatribă?
Un conflict unic
Nonviolenţa politică şi nonviolenţa olimpică nu mai pot oricum subzista în afara valorilor asiatice care, precedând cu mult drepturile universale ale omului, le pot şi revigora – compasiunea, în primul rând.
Dacă viitorul câştigător al probei de maraton de la Beijing nu va descoperi câte împărtăşeşte în epuizare cu un tibetan – după kilometrul 40, gâfâind într-un aer nesănătos şi doar aparent liber -, va triumfa doar mercantilizarea galopantă. Şi o pace dopată.
zice Eugen Ciurtin în Revista 22. Articolul se numeşte Tibet 2008. Trei tradiţii ale non-violenţei. Un conflict unic.
Liderii Verde 003
În cadrul proiectului Verde003, 150 de tineri lideri vor angrena 1,300 de voluntari în cea mai mare acţiune de ecologizare din România: 7 zile de curăţenie pe malurile râurilor Dorna, Bistriţa şi Siret.
Proiectul se află în al doilea an. În 2007, voluntarii au plantat 10,000 de puieţi la izvorul Dornei, în munţii Călimani.
Luna aceasta, în fiecare săptămână, grupurile de tineri lideri vin la Tăşuleasa Social, unde învaţă o groază de lucruri, numai bune la casa voluntarului. În imagine: profesioniştii de la SMURD le arată tinerilor cum să aşeze o potenţială victimă în poziţia de siguranţă în cazul în care aceasta se află în stare de inconştienţă, fără să fi survenit stopul cardio-respirator.
Bravo, Paula!
Nu sunt fan Paula Selling, nu e genul meu de muzică, dar mi s-a părut exemplar gestul ei de a cânta alături de Florin Salam pe 1 mai la Sala Palatului, în semn de solidaritate cu iniţiativa acestuia de a deschide o academie de muzică deschisă tinerilor de orice etnie.
Cântăreaţa a declarat că nu agreează manelele şi că nici nu le va cânta vreodată. Îi apreciază însă pe câţiva dintre aceia care le interpretează „pentru că sunt instrumentişti sau solişti cu o tehnică deosebită“.
Chapeau bas!
Chipuri din Ţara Tăşuleasa
Fotografii de Amalia (sus) şi Ioana mică (jos).