Enfin, de l’air…

Prin noiembrie luasem hotărârea ca la vară să-mi cumpăr un Sony Vaio care poate rula MacOS pentru că MacBook-urile au rămas în urmă rău de tot cu grosimea. Eram, trebuie să recunosc, uşor amărât de decizia mea. Sunt dependent de Apple, de formele şi de programele lui ergonomice, şi mă vedeam cu greu lucrând pe ceva care care aduce mult prea mult cu un PC.

Prima cea mai bună veste pe 2008 este că nu va trebui să mă despart de Apple. Nu ştiu voi, dar dacă există zei laici, eu cred în Steve Jobs:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KgmlkCdD2zU]

Chapeau!

Cu o campanie nu se face CSR

Responsabilitatea socială nu ar trebui să se desfăşoare în campanii, aşa cum activitatea politică nu ar trebui să se întâmple doar în campaniile electorale.

Zice Doru Mitrana la el pe blog. Bună observaţie, simţeam şi eu că expresia “campanie CSR” mă zgârie puţin pe ureche, dar nu mă gândisem până acum serios că e aproape o contradicţie în termeni. Citeşte mai mult.

Salvaţi-l pe Celsius!

Bine că m-am întors eu să dau drumu la căldură. Cine-i deşteptu care-a uitat termostatul pe minus??

Deocamdată atât am avut de spus, încă mă dezmeticesc… Bine v-am găsit!

P.S. Celor care au avut treabă cu mine cât am fost plecat trebuie să le cer iertare, dar am avut o politică foarte strictă de abstinenţă de la mail. Am să încerc să remediez  în weekend (cum sună asta…).

Partir c’est mourir un peu

Dragos BucurenciE 5 dimineaţa, mi-am terminat ultimele mailuri, plec în concediu. Mă întorc pe 17 ianuarie. Până atunci blogul intră şi el în concediu.

Am cunoscut nişte oameni frumoşi anul ăsta, am trăit la 7000 de rotaţii pe minut, am iubit ca un dement şi am fugit ca un bou, am citit nişte cărţi sfâşietoare şi am purtat câteva conversaţii de sfârşit de lume, am aflat că pacea-i mai importantă decât dreptatea, că “Denial is not just a river in Egypt” şi că dacă vrei să-ţi găseşti sufletul pereche e indicat să cunoşti să cunoşti “all the wrong people”. Nu m-am lăsat de tot de fumat, n-am stat în preajma oamenilor pe care-i iubesc atât de mult cât aş fi vrut, n-am sărit cu paraşuta şi nici n-am făcut bungee jumping. Pentru toate astea mai am vreme şi la anul.

Plec împăcat cu mine, cu ţara şi cu viaţa. Să-i spuneţi Elodiei că n-am căutat-o.

:: Foto: Cristina Cileacu

Bucurenci + Bucureşti = LOVE

Dragos BucurenciSunt născut şi crescut în Bucureşti. Sângele familiei e atât de metisat încât nu mă pot defini nici ca regăţean, nici ca ardelean, nici ca oltean, nici ca moldovean. În lipsă de ceva mai bun, îmi şterg praful de pe antebraţ, strâng garoul şi mă declar bucureştean pur-sânge.

Mi-am petrecut 18 ani din viaţă între două apartamente de bloc: cel de 2 camere al părinţilor şi cel de 3 camere al bunicilor. Locuiau la mică distanţă unii de alţii, în Tineretului, un cartier la periferia centrului, cu puţin parc, puţin lac, puţin cimitir şi, ca peste tot, cu foarte multe blocuri. În cenuşiul mort al copilăriei mele, doar fumul negru şi gros care ieşea uneori pe coşul Crematoriului uman era viu şi făcea puţin contrast.

Continue reading…

România verde – ultimele 4 ediţii

Realitatea TVRealitatea TV a difuzat astăzi, la 11:30, o ediţie „România verde”, dedicată poluării solului. O poveste cutremurătoare: poluarea radioactivă de la Ciudanoviţa, unde statul comunist a exploatat uraniu cu deţinuţi politici, iar astăzi statul român asistă impasibil la îmbolnăvirea localnicilor din cauza haldelor de uraniu. În Ciudanoviţa nu există nici măcar un doctor. Dar şi o poveste exemplară: curăţarea solului fostelor depozite petroliere din marginea Bucureştiului. Invitată: Mona Nicolici. Emisiunea poate fi urmărită aici.

Sâmbăta viitoare, pe 22 decembrie, se difuzează ediţia despre curentul electric, pentru care am vorbit cu Corina şi băieţii de la AnimalX.

Pe 29 decembrie, vorbim despre combustibili şi despre mijloace alternative de transport cu Mihaela Rădulescu.

Ultimele 3 ediţii din 2007 sunt sponsorizate de Petrom în cadrul campaniei “Resurse pentru viitor”.

Iar pe 5 ianuarie Orange prezintă o ediţie specială „România verde”, despre conservarea biodiversităţii în satele săseşti din sudul Transilvaniei. Invitat: Hanno Hoefer.

Frumoşii nebuni ai marilor oraşe

Oana Pellea Dragos BucurenciAm făcut-o şi pe-asta. Am jucat teatru. Ne-am adunat 11 oameni şi Oana ne-a învăţat să ne jucăm frumos. Am aflat că e mult mai mijto să joci teatru pe scenă decât în viaţă. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am făcut în 2007. Pentru că merit 🙂

Fragmente de amintiri

La antepenultima repetiţie, când spectacolul în sfârşit s-a legat, Oana ne-a arătat-o pe una dintre cabiniere care stătuse în sală. “Am văzut-o cum s-a stricat de râs o oră întreagă. Înseamnă că v-a ieşit!”

Scena e un drog. Când ieşi din culise nu mai simţi decât energie. Calmează orice durere şi descarcă cisterne de serotonină în creier. Eşti pur şi simplu natural high…

Continue reading…

De cizme non disputandum

Ieri, la petrecerea de Crăciun a Caţavencilor, probabil locul cu cea mai mare densitate de retrosexuali pe metru pătrat, un junior din redacţia AC, nu spui cine, că mi-e simpatic, mi-l arată pe Robert de la Tabu, probabil cel mai bine îmbrăcat bărbat din toată adunarea, şi-mi zice:

– Mie cizmele astea mi se par ridicole!
– Știi că şi eu port cizme, nu?
– Da, da’ tot mi se pare ridicol…

Evident, a căzut conversaţia.