Urbanul nu blocheaza intersectia

• dilema veche • metrosex

Sunt frumosii nebuni care s-au plictisit sa urasca marile orase, sunt cei care nu se mai simt relegati in contextul urban, sunt prima generatie de tarani incaltati cu Conversi chinezesti cumparati de la Europa, sunt tot mai multi si se simt din ce in ce mai bine bine, multumesc de intrebare.

Urbanii citesc reviste glossy si semi-glossy ca Re:publik, Omagiu, www.oricum.ro, Dazed & Confused sau iD – cea internationala, de la www.idonline.com, nu cea romaneasca de la www.ideiindialog.ro.

Cand iese in oras, urbanopterul intra pe www.feeder.ro sau, mai nou, pe www.metropotam.ro, ca sa afle unde se intampla lucruri. Daca e abonat la lista incepem, stie deja unde, cine, ce, cum. In dupa-amiezele cu soare, merge la www.mnac.ro, pentru o gura de wireless pe terasa Palatului Parlamentului, cu vedere spre viitoarea Catedrala a Mantuirii Neamului. In viitorul suprarealist in care MNAC se va invecina cu pioasa constructie, intrebarea “De ce trag clopotele, Mitica?” va capata un raspuns demn de calamburul de acum 100 de ani: “E un performance, monser.”

Daca locuieste in Bükres, urbanul e abonat la www.bukresh.org, “a blog about a city we all love to hate”, si viziteaza regulat urbanoteca virtuala de la www.2020.ro, unde Vlad Nanca aduna stencil-uri din Bucuresti si alte sapte orase. Mania asta de a colectiona efemeride valoreaza cat un efort muzeografic, chiar daca scolile n-au organizat pana acum excursii online cu clasa pe www.2020.ro. Tot o schimbare de perspectiva propune si Miscarea de Regenerare Urbana si Culturala pe www.VaUrma.ro.

Animalul urban are organ pentru discursul teoretic, cu conditia ca acesta sa poata trece dincolo de bariera solzoasa. Doua tipuri de scriitura reusesc s-o faca: deconstructia relaxata sau derriziunea salbatica. Exemple pe www.gigel.org/urbanul sau pe blogul lui Miron Ghiu, daca nu s-a apucat sa scrie in franceza, cum tot promite de ceva timp. Arhitectura abraziva a discursului academic creeaza o reactie alergica la nivelul solzilor si trimite bestia in refugiu pe blog-ul Cultura Vura, unde o ard urbanii de la Litere.

Pentru ca submineaza un intreg edificiu de macrameuri si lamentatii sub care citadinii si-au ascuns orasul agresiv, murdar si cenusiu (cum alfel?), veselia urbanului beneficiaza de la bun inceput de o sanatoasa suspiciune de clasa. Urbanul vede blocuri colorate si ziduri care-i vorbesc pentru ca poarta ochelari de soare si are ochi pentru stencil-uri, iar asta oraseanului i se pare amendabil din start: «Nu te uiti, dom’le, pe unde mergi?».

In contra-partida, orasenii vad numai praful din marele oras pentru ca au ochelarii prafuiti sau nervii facuti praf. Daca urbanul blocheaza strazi, orasenii blocheaza intersectii. Cei care reusesc sa-si schimbe lentilele sau sa-si depaseasca nevrozele nu devin neaparat urbani, dar cu siguranta zambesc mai mult cand ies pe strada si injura mai putin la volan.

(Dilema Veche, nr 124)

Un monolog de scoala noua

• alte articole • mergi pe mana mea

Pentru cei destupati la minte, Monologurile vaginului* e un text aproape zemos, care lubrifiaza drumul spre revelatii repetate. E o carte atat de bine scrisa, incat e aproape pacat ca functioneaza si ca manifest politic. E mai mare pacatul ca atatia si atatia barbati vor gasi in asta o scuza si vor refuza sa o citeasca doar ca sa se razbune pe faptul ca mamele lor nu i-au castrat cum se cuvine inainte sa-i trimita la gradinita.

Cel mai probabil, barbatul mediu alb, urban si educat din Romania se va abtine sa citeasca Monologurile vaginului nu pentru ca a vazut piesa de teatru sau productia TV cu acelasi nume, ci pentru ca e convins ca stie deja destule despre personajul ei principal. Cel pe care pudoarea l-a impiedicat sa priveasca in dormitorul propriu dincolo de labia majora, nu va deschide cu mai multa curiozitate buzele carnoase de pe copertele acestei carti.

Cartea lui Eve Ensler nu-i va schimba nici unui barbat viata. Dar exista riscul ca ea sa aprinda macar o veioza in viata sexuala a cititorilor ei. Din pacate, nu e un text care sa poata fi usor digerat de cei care fac dragoste cu lumina stinsa, de cei care n-au cumparat in viata lor tampoane intime pentru iubitele lor, de cei pentru care “perioada aceea a lunii” poarta acelasi mister ca in vremurile cand jucau lapte gros la peretele scolii.

In felul acesta, unii barbati nu vor afla niciodata ce asemanare grafica amutitoare exista intre buze, vagin, desenul unei inimi si planul aproape oricarei biserici in care au pasit vreodata.

(Academia Catavencu, nr 21)

* Eve Ensler, Monologurile vaginului, Editura Amaltea

Zdrentzuri si trenduri

• dilema veche • metrosex

Sint tentat sa raspund la intrebarea “ce este trend-ul?” cu o parafraza augustiniana: “daca ma intrebati, nu stiu ce este, dar daca nu ma intrebati, stiu”. Folosesc foarte rar acest cuvint si aproape intotdeauna raspunzind celor care-l introduc in conversatie. N-as cataloga niciodata pe cineva ca fiind trendy, desi exista nenumarati oameni care mi-au lasat aceasta impresie.

Prefer sa tratez trend-ul ca pe un tabu: oamenii care pomenesc trend-urile, fie apreciativ, fie dispretuitor, imi par intotdeauna, in felul cum arata si in care vorbesc, loviti de minia zeilor. N-as atrage niciodata piaza rea asupra unui prieten vorbind despre el in termeni de “cit de trendy e”. In cele ce urmeaza, ma voi deroga de la aceasta superstitie, scuipind de trei indarat si rugindu-ma sa nu-i nimeresc pe cei despre care spuneam ca sint deja loviti.

Celor care vor sa afle “ce inseamna sa fii trendy” o sa le raspund sincer ca habar nu am si ca, daca ar sti cineva, ar fi aflat intre timp si M. Jourdain, cu efecte greu de calculat asupra dramaturgiei contemporane.

Ceea ce se poate sti cu siguranta despre trend este ca se afla tot timpul in miscare. O conditie, deci, necesara, dar niciodata suficienta, pentru a nu ramine in urma lui, este sa nu pierzi timpul. Pierderea de timp favorita a celor care, ramasi bine de tot in urma, abia mai vad trend-ul, este sa incerce fie la moda.

Mai exista o modalitate care va reusi sa te plaseze uneori chiar si in spatele acestor intirziati: iti poti pierde timpul incercind cu obstinatie sa nu fii la moda. Asezat confortabil pe ultimele locuri sau stind in picioare in spatele lor, poti experimenta si alte metode de a pierde timpul cu acelasi succes: iti poti alege un spectator aflat la jumatatea distantei intre tine si estrada si-i poti arunca seminte in cap pe motiv ca face exces de trend-uri. Sau, pentru a cistiga respectul colegilor de rind, te poti lua la harta cu plasatoarea reprosindu-i ca primele rinduri se puteau ocupa doar pe baza de invitatii si ca biletele in loja nu se vind cu reducere pentru studenti.

In tot acest timp, distanta intre tine si trend se va fi largit considerabil, ceea ce-ti va permite sa vorbesti in continuare destul de confortabil pe aceeasi tema. Acestea sint, de fapt, momentele cind ma simt si eu tentat sa pomenesc trend-ul cu toate riscurile pe care acest gest magic le implica.

In fata stereotipiilor mentale care confunda moda cu trend-ul, ma simt dator sa punctez o diferenta colosala care acestor critici pare sa le scape: daca poti fi intotdeauna cu un pas inaintea modei, nu poti fi niciodata decit cel mult cu un pas pe dinafara trend-ului. Iar daca inca n-ati priceput ce este, in definitiv, trend-ul asta, e chiar posibil sa fii inceput sa intelegeti despre ce este, de fapt, vorba.

(Dilema Veche, nr 57)

Iarta-ti orasul! Pe metropotam.ro

• mergi pe mana mea

“Bucurestiul e viu. Respira, se misca, uimeste ochiul atent prin amestecul de vechi si nou, de balcanism si civilizatie vestica, de Porsche-uri si carute, de cluburi trendy si bodegi, de oameni care stiu cum sa intre in Europa si altii care cumpara din Europa chinezilor sau de la ghereta din colt. Daca treci pe langa o poarta banala, banuiesti ca a fost o gradina la moda in interbelic? Dar daca vezi o casa ce pare parasita, stii ca e un club unde se mixeaza muzica noua?

Alege-ti locurile in care mergi nu din auzite, ci din traite, colinda mai ales potecile nu foarte batute, fii primul care gaseste un loc nou si du-i si pe ceilalti acolo. Imbraca-te colorat, nu te feri de ploaie, imprieteneste-te cu barmanii si vezi ce se ascunde in spatele numelui tropical al unei prajituri.”

Scrie si pe site: esti urban (metropotam) daca ti-ai iertat deja orasul si ai inceput sa faci ceva pentru el.

The BÜkresh Blog, Proiectul Strada Artur Verona, Pula Fashion sunt cateva exemple… Metropotam e un proiect nou. Habar n-am cine-l face, dar e bine ca-l face.

Nimic despre metrosexuali

• dilema veche • metrosex

„N-am fost niciodata un mare fan al cuvantului «metrosexual». De ce trebuie ca unui barbat ingrijit sa i se aplice o astfel de eticheta, care poarta nenumarate conotatii negative? De ce sa nu li se spuna pur si simplu «porci» tuturor grasanilor lenesi si neingrijiti, iar noi ceilalti sa ramanem pur si simplu «gentlemeni»?“

TaylorMCD, Men.Style.com Forum

De cand soru-mea s-a convertit la marxism-crestinism, am hotarat ca epoca “–ismelor” a virat in neconcludent si desuet. Stilurile de viata ne definesc astazi mai multumitor decat ideologiile, asa ca in locul vechiului dosar dilematic dedicat “–ismelor”, va propun o trecere in revista a stilurilor de viata masculine alfa–sexuale.

Folosirea acestor denumiri in contextul monden romanesc si pe hartia lucioasa tiparita se face inca timid si impiedicat, iar situatia seamana pe undeva cu bancul in care octogenara sotie a unui filatelist le dezvaluie prietenelor ei senile ca sotul ei este “sifilitic”.

Asadar, daca va intrebati de ce sunt compuse denumirile stilurilor de viata contemporane cu adjectivul «sexual» si regretati iarna «–ismelor» voastre, probabil ca faceti parte din tagma retrosexualilor, care reprezinta majoritatea covarsitoare si plictisitoare din Romania. Retrosexualul refuza cu obstinatie sa se preocupe de propria imagine si respinge categoric deviationismul metrosexual. In versiunea hardcore, retrosexualul bea coniac Unirea si crede ca barbatii care se penseaza sunt poponari.

Übersexualii incearca sa capitalizeze cuceririle epocii metrosexuale si sa mearga mai departe: «überii» arata bine si se imbraca bine, dar nu sunt obsedati numai de propria imagine. Implicarea ii defineste cel mai bine, spune Marian Salzman, tipa care a inventat termenul: daca metrosexualii citesc Vogue si Cosmo, übersexualii citesc The Economist si The New Yorker. Icon-ul miscarii este Bono, solistul U2 si artizanul campaniei Make poverty history. Übersexualul refuza sexualitatea ambigua si teoreticieni ca Salzman sustin ca avem de-a face cu revenirea masculului alfa heterosexual. Daca lucrurile stau asa, atunci ele stau trist. Daca ele nu descriu decat asteptarile inventatoarei cuvantului, atunci mai exista o speranta.

Intrebarea care pare sa-i macine cel mai des pe neofiti este cum distingem un retrosexual de un übersexual? Raspunsul ni l-a dat de mult poetul: dupa vorba, dupa port. Fata de metrosexualitate, übersexualitatea e reactiva. Fata de orice altceva, retrosexualitatea e nativa. Daca inventatorul metrosexualitatii, Mark Simpson, avea dreptate cand spunea ca metrosexualitatea este masculinitatea mediata, adica masculinitatea raportata la media, retrosexualitatea poate fi descrisa ca masculinitate imediata, primara, in vreme ce übersexualitatea incearca sa fie masculinitatea remediata, tertiara.

Ca sa iesim din acest rasfat pretios, va propun sa aruncam o privire asupra unui specimen si mai simpatic: tehnosexualul. In esenta tot un metrosexual, individul are compulsii de shopping si obsesii in legatura cu tot ce clipeste, nu naste pui vii si se poate numi gadget. Unul dintre prietenii mei tehnosexuali detine trei mobile, un Palm, un desktop PC, un iBook, un iMac si un iPod si le foloseste simultan pe cel putin doua dintre ele in orice moment al zilei. Cel mai simplu mod de a-i atrage atentia cand ne aflam fata in fata este sa-i dau un BUZZ!! pe messenger si apoi sa-i trimit un mesaj pe mobil, rugandu-l sa-si deschida YM-ul pe Palm daca si-a lasat Mac-ul sa descarce un film in alta camera.

Metrosexualul a fost candva definit simplist ca un barbat hetero care arata ca un barbat gay. Reactia in fata acestui schematism idiot a fost revolutia (sau confuzia, dupa retrosexuali) aparitiei pansexualilor, a celor care refuza sa califice experienta sexuala dupa criteriul hetero/homo/bi, dupa numarul partenerilor sau dupa practicile sexuale. Pansexualul nu are un comportament obsesiv-compulsiv legat de sex, este doar o persoana cu o sexualitate extrem de relaxata. In lumea metro-, efigia pansexualului este pornosexualul: cel caruia nu-i pasa ce orientare sexuala are. Daca in toamna anului trecut, revista Details (mica Biblie pentru metrosexuali) titra pornosexual pe coperta “Nu ne pasa daca credeti ca suntem gay”, in primavara coperta anunta cu litere si mai mari noua orientare pansexuala “E OK sa spui gay!”. Cred sincer ca din aceasta dilema nu mai puteti iesi.

(Dilema Veche, nr 118, 28 aprilie – 4 mai)

1 mai 2005: No volare Resurrection!

• alte articole • metrosex

Mi-am adus aminte de un editorial publicat in numarul 2 al Clubbing Mag, lansat anul trecut la Mamaia in weekend-ul de 1 mai. Azi (1 mai 2006) dimineata in Mamaia, Tania Volcano a inchis petrecerea la ora 8, cu Motor-ul inca plin de lume. S-a aplaudat minute in sir si Tania a bisat de 2 ori. Nu, eu n-am fost acolo. Mi-au povestit Shere si Dana, pe care i-am luat cu masina sa-i duc din Motor pe Ultima Playa, inainte ca eu s-o tai spre Bucuresti. E primul 1 mai muncitoresc pe care-l petrec cum se cuvine. La munca.

No volare Resurrection!

Pare aproape incredibil ca slujba de Inviere se va oficia totusi in bisericile ortodoxe din Constanta in noaptea de 30 aprilie. Prelatii se vor intreba poate unde au disparut multimile de tineri drept credinciosi care compun de regula galeria evenimentelor de tip Resurrection Reloaded. Cu putin efort, i-ar gasi la numai cativa kilometri de Constanta, dansand pe muzica Taniei Volcano, a lui Hybrid sau a lui Lee Burridge, ori gustand atmosfera de rafinament salbatic a petrecerii Hed Kendi. Lucru care slujitorilor Bisericii li se va parea, de buna seama, dracesc.

Incercand sa privesc lucrurile dintr-o perspectiva neutra, nu ma pot opri sa nu constat ca Biserica Ortodoxa si-a facut-o cu mana ei. In relatia cu tinerii, biserica poate fi comparata cu o femeie nu foarte frumoasa care face tot posibilul pentru a parea chiar si mai putin atractiva: refuza orice tratament facial, se imbraca si se poarta batranicios si devine irascibila la orice tentativa de abordare. Nu cred, prin urmare, ca trebuie sa fii specialist in marketing ca sa formulezi un pronostic banal: intr-o competitie deschisa cu o sarbatoare laica, cum este cea de 1 mai, Biserica va fi facuta KO inca inainte ca meciul sa inceapa.

Aparent, Biserica nu a putut evita aceasta confruntare si isi accepta resemnata soarta. Dar aparentele insala: sunt dintre cei care isi mai aduc aminte de nenumaratele indemnuri la unificare pe care defunctul Papa Ioan Paul al II-lea le-a adresat bisericilor ortodoxe. Unul dintre punctele de disputa era data sarbatoririi Pastilor: in ciuda unui elementar argument numeric, ortodocsii (in numar de 250 de milioane) refuza si acum sa sarabatoreasca Pastile odata cu catolicii si celalte culte crestine (1,75 miliarde). Daca ar fi avut inteligenta sa accepte la vremea potrivita mana intinsa de Vatican, Biserica Ortodoxa nu s-ar mai fi aflat astazi in postura penibila de a face concurenta unui weekend de clubbing la malul marii. Si asta pentru ca metoda de calcul a Pastelui catolic, brevetata acum 1700 de ani de Sinodul de la Niceea (care habar n-avea de dezmatul contemporan al sarbatorii de 1 mai), face ca Pastile sa nu pice niciodata mai tarziu de 25 aprilie. E o ironie frumoasa din care ierarhii ortodocsi ar avea multe de invatat.

Desi sunt botezat ortodox, nu am de gand sa trec pe la vreo biserica in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai. E destula indecenta in fatarnica slujba de Inviere ca sa mai adaug si eu o nota excentrica cu o pereche de ochelari de soare. Invierea e o sarbatoare a bucuriei si eu unul am de gand sa ma bucur. Sfatul meu pentru cei care mai au inca dileme morale pe aceasta tema: no volare Resurrection! Volare Circo Loco!

Fight club academic

• in media

(Gabriela Cociasi in Cotidianul)

Din 13 aprilie, cultura este „liberalizata“ de Dragos Bucurenci pe TVR 1. „Cultura Libre“ este un „talk-show cu bataie culturala“ in care „gilceava inteleptilor va face victime“.

Gilceava civilizatiilor

Prima dezbatere in „Cultura Libre“ se va axa pe disputele dintre Occident si Islam, si va oferi si alte unghiuri de abordare decit cele strict legate de caricaturi. „E un subiect prizat in Occident, insa la noi a atins doar celebrele desene. Abordarea va fi atit politica, cit si sociala“, continua Bucurenci, care ii va „atita“ pe Cristian Ghinea, editorialist politic la „Dilema Veche“ si „Cotidianul“, si pe Ahmed Jaber, directorul Centrului Cultural Ierusalim la Bucuresti.

Citeste articolul

Detalii pe site-ul TVR

Salvati zidurile: Deci se poate

• la vita e bella

Initiativa “Salvati Zidurile noastre!”, in Parlament

(Diana Lazar in Cotidianul, vineri 7 aprilie)

Campania initiata anul trecut de Beep Fashion Creative Group, al carei scop este inlaturarea mesh-urilor si reclamelor de pe cladirile istorice din Bucuresti, incepe sa se faca auzita si la Palatul Parlamentului. Deputatul liberal Horatiu Buzatu, arhitect de profesie, va propune o initiativa legislativa in acest sens.


Cu toate ca reprezinta judetul Dolj si locuieste in Craiova, parlamentarul s-a aratat ingrijorat de invazia publicitara din capitala. „Le-am promis lui Dragos Musat si lui Dragos Bucurenci, doi dintre cei care au lansat campania, ca o sa fac uz de calitatea mea de deputat pentru a crea o lege care sa protejeze cladirile vechi din capitala. Mai am nevoie de doua intilniri cu colegii mei arhitecti pentru a stabili detaliile tehnice pe care le va cuprinde legea, dupa care ii vom da o forma finala“, afirma Buzatu.

El nu anticipeaza opozitie din partea politicienilor, pentru ca importanta acestui act trebuie sa treaca dincolo de disensiunile politice: „Ma astept la sustinere din partea deputatilor indiferent de culoarea lor politica, pentru ca problema monumentelor istorice ar trebui sa preocupe pe toata lumea si sa nu fie frinata de convingerile politice“, opineaza penelistul.

Dragos Bucurenci, unul dintre sustinatorii acestei cauze, detaliaza inceputul demersului: „Beep Fashion a reusit sa stringa, in toamna anului trecut, 3.500 de semnaturi online de la bucurestenii care doresc sa se implice in actiunea de curatire a fatadelor cladirilor istorice“. Petitia a luat drumul Primariei Capitalei care a si raspuns initiativei prin eliberarea citorva ziduri de mesh-urile publicitare. Campania a fost sustinuta si de canalele media prin spoturi TV si radio, mergind pe ideea libertatii obtinute de romani in decembrie 1989 si cedata astazi cu buna stiinta publicitatii agresive.

Citeste articolul

Primavara se poarta Zen

• dilema veche • metrosex

De cand m-am lasat de fumat, intalnesc parca tot mai multi vegetarieni, bautori de bere fara alcool si de cafea decofeinizata, practicanti ai continentei sexuale, ai downshifting-ului si ai renuntarilor de tot felul. Traiesc cu impresia ca in Romania anului 2006 abtinerile se poarta la fel cum se poarta perchezitiile pe strada Zambaccian. Ceva ma face totusi sa ma intreb daca, nu cumva, cei care se abtin exista de mai de multisor prin preajma mea, dar existenta lor nu mi s-a impus cu aceeasi evidenta pe vremea cand fumam in medie saizeci de tigari pe zi.

Unul din simptoamele (sau, daca vreti, simptomurile) sevrajului nicotinic este ca ai tendinta sa relativizezi lucrurile pentru a evita conflictele si nervii asociati lor: cedezi, in numele consensului, majoritatea certitudinilor, te auto-evacuezi din inexpugnabilele pozitii, esti gata sa accepti la orice ora ca realitatea merge si-asa (sau, daca vreti, ca n-a mers niciodata altminteri). Asa ca banuiesc ca si raspunsul la indoiala mea cu privire la generatia spontana de “abtinatori” (sau, daca vreti, “renuntieri“) se situeaza intr-un spagat confortabil in raport cu alternativa optiunilor: admit ca numarul abtinerilor a crescut cu siguranta in 2006, dar si ca mie imi lipsea anul trecut organul pentru a-i aprecia pe cei mai putini, dar la fel de hotarati, care renuntau.

Asadar, anul acesta se poarta: sa te lasi de fumat, sa nu mai conduci baut sau drogat, sa faci numai sex protejat, sa nu mai bei cand iei antidepresive, sa-ti calculezi macro-nutrientii inainte de fiecare masa (nu-ti ia foarte mult timp si n-ai nevoie decat de un cantar), sa nu dai spaga, sa-ti lasi mobilul acasa, sa citestii poezii, sa inlocuiesti anxioliticele cu acupunctura si somniferele cu tehnici de respiratie, sa nu mai bei cafea, sa bei multa apa plata, sa-ti intarzii indefinit orgasmul, sa iti iei necesarul zilnic de vitamine din legume si fructe, sa alergi, sa faci aerobic, sa mergi la sala, sa te plimbi, sa nu mai muncesti, sa nu mai fi violent, sa nu te mai agiti. Pe scurt, se poarta Zen.

Vestea buna pentru cei care inca n-au renuntat la nimic este ca nu poti fi in acelasi timp Zen si totalitar. Asa ca gurmanzii, fumatorii, afemeiatii, betivii, workaholicii, incrancenatii et ejusdem farinae pot merge linistiti la locurile lor: nimeni nu le cere sa marsaluiasca in pas cu moda. De fapt, ideologii radicali ai noului curent merg si mai departe: nici macar moda, zic ei, nu se mai poarta. Cei interesati pot adera la noul curent cu orice renuntare gasesc la indemana: pentru ca nimeni sa nu se simta exclus, abordarea holista e exclusa din start.

Precizare importanta: desi prelungirea sezonului de primavara in lunile iunie-august este posibila, acest text nu reprezinta in nici un fel o garantie, explicita sau implicita, ca acest lucru se va intampla (i.e. nu astepta soldurile, grabeste-te pana nu se termina stocul!). Respingerea sau imbratisarea atitudinii Zen pe perioada primaverii se face exclusiv pe raspunderea proprie, iar autorul acestei recomandari nu poate fi tras la raspundere pentru nici un fel de disfunctionalitati, divagatii sau demisii care pot aparea in urma acestei decizii. Evident, daca Zen nu te priveste, inseamna ca nici tu nu privesti Zen.

(Dilema Veche, nr. 111, martie 2005)