La Stuf, o hippioata wannabe ii face conversatie lui Ovidiu cat timp se face cafeaua la ibric. Hippioata: “Vad ca e ceva lume. De cand au inceput sa vina?” Ovidiu: “De vreo 20 de ani.”
Rece, dar mai putin rece decat te-ai fi asteptat…
Intr-un articol mai vechi din Los Angeles Times, Timothy Garton Ash, profesor la Oxford University si editorialist la The Guardian, se intreaba daca nu cumva Marx a avut dreptate cand a prezis ca si capitalismul isi va gasi sfarsitul in propriul succes. Mai jos cateva fragmente:
Will capitalism fall victim to its own success?
Karl Marx‘s solutions haven’t worked, but he was right about the global reach and potential unsustainability of capitalism.
WHAT is the elephant in all our rooms? The global triumph of capitalism. Democracy is fiercely disputed. Freedom is under threat, even in old democracies like Britain. Western supremacy is on the skids. But everyone does capitalism.
(…) Karl Marx is turning in his grave. Or perhaps not, because some of his writings eerily foreshadowed our era of globalized capitalism. His prescription failed, but his description was prescient. (…)
Does the lack of any clear ideological alternative mean that capitalism’s triumph is secure? Far from it. For a start, the history of capitalism hardly supports the view that it is an automatically self-correcting system. As George Soros (who should know) points out, global markets are now more than ever constantly out of equilibrium — and teetering on the edge of a larger disequilibrium. (…) And the bigger it gets, the harder it can fall. (…)
Then there is inequality. One feature of globalized capitalism seems to be that it rewards its high performers disproportionately. What will be the political effects of having a small group of super-rich people in China, Russia and India or other countries where the majority are super-poor? (…)
Above all, though, there is the inescapable dilemma that this planet cannot sustain 6.5 billion people living like today’s middle-class in its rich north. In just a few decades, we would use up fossil fuels that took about 400 million years to accrete — and change Earth’s climate as a result.
Sustainability may be a gray and boring word, but achieving it is the biggest single challenge to global capitalism today. However ingenious modern capitalists are in finding alternative technologies — and they will be very ingenious — somewhere down the line richer consumers will have to settle for less rather than ever more.
Marx thought capitalism would have a problem finding consumers for the goods that improving techniques of production enabled it to churn out. Instead, it has become expert in a new branch of manufacturing: the manufacture of desires. It’s that core logic of ever-expanding desires that is unsustainable on a global scale. But are we prepared to abandon it?
We may be happy to insulate our lofts, recycle our newspapers and bicycle to work, but are we ready to settle for less so others can have more? Am I? Are you?
Citeste tot articolul aici.
Intelectualii care-l sustin astazi pe Traian Basescu comit, in opinia mea, un exces similar celui care l-a “stricat” si pe Emil Constantinescu.
Intr-un moment prielnic pentru a-l sfatui sa-si revizuiasca tendintele autocrate, discursul paranoid si sloganurile imbecalizante, o parte dintre intelectuali au facut scut uman in jurul presedintelui suspendat si reiau, nu ca niste constiinte critice, ci ca un simplu ecou, lozincile ieftine cu care jucatorul de ieri spera sa-si recastige locul in carti.
Pun pariu ca, daca va ramane in functie, Traian Basescu nu va sti sa se arate cu adevarat recunoscator „greilor” care si-au pus numele in serviciul sau. E posibil sa-i rasplateasca decorandu-i sau oferindu-le functii, dar, tocmai pentru ca eu cred in sinceritatea demersului acestor intelectuali, imi inchipui ca nu asta e rasplata pe care o asteapta.
Foto: EvZRasplata adevarata ar fi ca Traian Basescu sa-si plece mai des urechea la sfaturile acestor oameni, de care pare sa se foloseasca cu nonsalanta in momentele de criza politica si pe care-i trece cu usurinta pe linie moarta in perioadele de acalmie, asa cum si-a indepartat aproape toti consilierii de dupa 2004. Ma indoiesc ca referendumul ii va schimba aceasta meteahna.
Mai degraba il vad, la putina vreme dupa ce va fi reinvestit in functie, mai solitar chiar si decat a fost inainte de suspendare, practicand un discurs scandat despre securisti si securitatea nationala, cu ample derapaje populiste, si, desigur, visandu-se lider regional. Cam ca Emil Constantinescu, dar fara scoala.
Va fi un pic prea tarziu atunci sa i se atraga atentia ca a luat-o pe aratura. Acum, in schimb, sunt convins ca putina indrazneala din partea intelectualilor care-l sustin ar face mult bine pe termen lung Romaniei.
Din pacate, cei mai multi dintre ei au preluat vulgata basesciana despre conspiratia securista si complotul politicianist care l-ar fi infrant pe bravul marinar. In loc sa-i fi pus in fata o oglinda, intelectualii i-au asezat pe cap o tichie de margaritar care-l proclama „binele modern si recivilizator pe care-l merita poporul nostru”.
Este dreptul acestor sustinatori ferventi ai presedintelui-jucator sa se imbete cu apa rece. Dar e pacat, si pentru ei, si pentru tara si, in definitiv, si pentru cel pe care-l sustin, sa nu-si foloseasca influenta pe care o au ca sa-l ajute sa vada mai limpede unde a gresit in ultimii doi ani si care este rolul pe care l-a jucat in anclansarea actualei crize.
Ar fi, de exemplu, un castig nesperat daca cineva l-ar vindeca pe Traian Basescu de oroarea lui sacra fata de tagma din care face parte si l-ar convinge sa redevina, la randul sau, un adevarat politician. Pentru ca nu avem nevoie ca la Cotroceni sa se intoarca un jucator si mai feroce, ci un om capabil sa medieze conflicte, ba chiar, horribile dictu, sa faca compromisurile de care e nevoie pentru ca povestea pe care am votat-o in 2004 sa mearga mai departe.
Voi merge la vot pe 19 mai si voi vota impotriva suspendarii din doua motive. In primul rand pentru a amenda un abuz, cel al parlamentului. Si in al doilea rand pentru ca vreau sa-i dau lui Traian Basescu sansa de a-si corija abuzul pe care l-a comis in ultimii doi ani.
Vreau sa-l vad redescoperind sensul cuvantului „coabitare”, vreau sa-l vad reinvatand ce este civilitatea in relatia cu primul-ministru si cu parlamentul, vreau sa-l vad cum isi renegociaza influenta dintr-o pozitie lipsita de putere. Pe scurt, vreau sa-l vad redevenind politician. M-am saturat sa constat ca in 2004 am votat cu cineva care incepe sa semene tot mai mult cu versiunea light a lui Gigi Becali.
Text & foto: EvZ
Revista Cariere publica in numarul 99 (3-16 mai 2007) la sectiunea “Role-model” un interviu cu mine:
La 25 de ani, are deja o istorie in spate. O parte din ea a fost descrisă în „RealK”, roman apărut în 2004, la Polirom. Cealaltă parte reprezintă activismul civic, semnăturile în presă şi munca asiduă la brandul personal. Polemizează fără complexe cu elita intelectualităţii româneşti şi îi place la nebunie să descumpănească. Un Dragoş Bucurenci în plină metamorfoză, de la statutul de personaj la cel de personalitate.
(…) Îi deplângeţi pe cei “drogaţi cu muncă”, pe cei care şi-au abandonat visurile ca să muncească. Ce propuneţi, visul înainte de orice altceva?
Viaţa unui om trebuie să aibă sens. Este foarte important să nu faci lucruri ca un corp inert mişcat de forţe exterioare. Sigur că poate să existe sens într-o viaţă dedicată reformei unui sistem. Drept care eu nu dezavuez oamenii care se înhamă la “marea reconstrucţie”. Dar nu am nici o înţelegere pentru tinerii care susţin că de dragul unui salariu de câteva sute de euro trebuie să-şi abandoneze visurile. Este o naivitate şi o laşitate să nu observi că în toate domeniile, astăzi, în România, se poate excela şi se poate câştiga decent. Şi este o naivitate să nu observi că în multinaţionale se trăieşte prost. (…)
Pentru că tot am ajuns în zona doctrinară, vă întreb dacă credeţi cu sinceritate în valorile “comunismului umanist” şi dacă sunteţi un marxist convins?
Eu cred în valorile “comunismului umanist”, dar nu cred nici un moment în posibilitatea punerii lor în practică. Când vorbesc despre comunism, mă refer la doctrina sa aşa cum a fost ea teoretizată de Marx şi de Engels. Scrierile lor sunt în primul rând o critică şi partea aceasta mă interesează pe mine. Pe de-altă parte eu am flexibilitatea de a înţelege că opiniile unui tânăr la 25 de ani nu sunt făcute să reziste nici măcar un deceniu. Mă aştept să gândesc cu totul altfel la 30 de ani. (…)
Una dintre coordonatele vieţii dv. este activismul civic. Aveţi o serie întreagă de proiecte în care v-aţi implicat. Trei sunt mai semnificative: “Salvaţi Dunărea şi Delta”, “Salvaţi zidurile noastre” şi “Nu distrugeţi Muzeul Ţăranului Român!”. De ce faceţi asta?
Din motive diferite al căror numitor comun este acela că nu vreau să plec din ţara asta. Nu este o decizie definitivă, ea se va schimba dacă contextul se va modifica radical. Până atunci, încerc să fac aerul din România respirabil, să fac ţara asta suportabilă. Pentru mine, nu pentru altcineva. Nu e nici un fel de interes altruist în acest demers. (…)
Mai sunteţi în căutarea rostului sau l-aţi găsit?
L-am găsit. Iar acum sunt şi în posesia instrumentelor care mă vor ajuta să-mi rostuiesc viaţa, în mare parte datorită pachetului de cursuri de la Erudio, care m-au re-centrat şi m-au redat mie însumi într-o versiune mai bună.
Puteti citi interviul integral cumparand revista de la chiosc sau online, daca va creati un user pe site-ul www.cariereonline.ro (e simplu, dureaza mai putin de un minut).
Ieri am dat startul celui mai amplu proces de lobby derulat pana acum. Primul ministru a promis ca se va implica personal in accelerarea renaturarii Deltei Dunarii. 4 grupuri de lucru vor monitoriza si vor accelera procesele-cheie care afecteaza Delta.
Reiau mai jos mesajul rostit in deschiderea celei de-a treia editii a Simpozionului National “Avem o Delta. Cum procedam?”:
«Domnule prim ministru, domnilor miniştri, dragi colegi, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
Mă bucur că aţi răspuns în număr atât de mare invitaţiei noastre, pentru că asta dovedeşte că Delta Dunării a ajuns o prioritate pe agendele fiecăruia dintre d-voastră. Pentru că ştiu cît de aglomerate sunt aceste agende, daţi-mi voie să fiu eficient şi să sar peste restul introducerii.
Am o veste bună şi o veste proastă. Vestea bună este că, la o simplă privire din satelit, adică văzută de pe Google Earth, România stă bine.
Suntem singura ţară europeană pe teritoriul căreia se află singura deltă fluvială intactă, Delta Dunării, una dintre cele mai mari zone umede din lume şi singura deltă din lume declarată rezervaţie a biosferei sub egida UNESCO.
Aceasta este, dacă vreţi, România „eternă”. Vestea proastă este că, pentru fiecare Românie „eternă” există şi o Românie „fascinantă”. Vă invit s-o contemplăm împreună:
– o Românie care sufocă sub gunoaie bogăţia sa naturală cea mai importantă
– o Românie care a îndiguit artificial o zonă umedă de importanţă mondială şi care întârzie şi astăzi procesul de reconstrucţie ecologică a acestor plăgi naturale, care sunt amenajările agricole
– o Românie care, în numele obţinerii de energie regenerabilă, pune în calea unor specii de păsări declarate „monumente ale naturii” imense ghilotine rotative, cum este centrala eoliană din imagine
– o Românie în care asemenea fantezii arhitectonice primesc autorizaţii de construcţie în ceea ce ar trebui să fie cea mai importantă atracţie turistică a României
– o Românie în care, în plină prohibiţie la sturioni, icrele negre se vând în supermarketurile din centrul Bucureştiului.
Problema, dacă-mi daţi voie s-o reformulez astfel, este că România „fascinantă” duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva României „eterne”.
Iar dacă nu facem ceva cât mai repede, România „eternă” va deveni la fel de perisabilă ca aceste specii de sturioni, care au fost martori când strămoşii noştri s-au târât pentru prima oară pe uscat şi care ilustrează atât de bine zicala după care „pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”.
Doamnelor şi domnilor,
Asociaţia „Salvaţi Dunărea şi Delta – Academia Caţavencu” există de numai 3 ani. În comparaţie cu vârsta Deltei Dunării şi cu vârsta bolilor care o macină, organizaţia noastră poate părea o bagatelă.
Şi totuşi, cînd Asociaţia a venit pe lume, în mai 2004, Delta Dunării era un non-subiect de presă. Pe monitorizări apăreau câteva articole pe lună şi aproape nici o ştire pe radio sau pe televiziune.
Iată cum a evoluat această situaţie de când ne ocupăm noi de Deltă: în 2006, Delta Dunării a fost prezentă în presa centrală cu o medie de 2 articole pe săptămână şi de 1 ştire pe tv şi 1 pe radio la fiecare două săptămâni. Şi vreau să vă spun că, pentru 2007, am dublat aceste ţinte de vizibilitate.
Acum trei ani, reconstrucţia ecologică a Deltei Dunării era un vis al specialiştilor, astăzi face parte din strategia de politică externă a României.
Acum trei ani, Acordul cu privire la crearea Coridorului Verde al Dunării de Jos era un document uitat într-un sertar de minister. Astăzi, acest Acord este pus în practică, şi vreau să vă mulţumesc personal, d-le prim ministru, pentru că aţi pornit acest proces.
Acum trei ani, Delta Dunării era cel mult o bună destinaţie de teambuilding pentru companiile din România.
Anul acesta, este destinaţia a peste jumătate de milion de euro, bani pe care mai multe companii i-au încredinţat Asociaţiei noastre pentru a derula proiecte de protecţie a mediului în Delta Dunării.
Ceea ce ne dă încredere şi pe mai departe este că am reuşit acolo unde alţii au eşuat.
Poate să fie din cauză că suntem încăpăţânaţi, poate să fie din cauză că suntem băgăreţi, poate să fie din cauză că suntem gălăgioşi, poate să fie, pur şi simplu, din cauză că suntem tineri.
Cert este că nu ne vom opri aici.
Ghandi a fost întrebat o dată ce crede despre civilizaţia occidentală, la care el a răspuns: „Cred că ar fi o idee foarte bună!”
V-am chemat astăzi aici, pe toţi cei care aveţi un cuvânt de spus în privinţa Deltei Dunării, ca să vă propun o idee la fel de bună ca cea a civilizaţiei occidentale: să ne spălăm conştiinţele pentru halul în care arată cel mai important paradis acvatic al Europei şi să punem bazele unei noi civilizaţii, una a respectului faţă de natură, pe care n-am moştenit-o de la strămoşii noştri, ci doar am împrumutat-o puţin de la copiii noştri.
Am reunit astăzi patru grupuri de lucru, în cadrul cărora autorităţile, specialiştii şi societatea civilă vor lucra împreună de-a lungul acestui an şi în prima jumătate a anului următor.
Este vorba despre:
Sunt 4 teme ambiţioase, dar am încredere că, dacă am reuşit să convingem un număr semnificativ de capitalişti să-şi investească banii în proiectele noastre, vom reuşi, cu ajutorul dumneavoastră, să mişcăm lucrurile şi în zona politică, în aşa fel încât Deltei să-i fie mai bine, iar noi să avem conştiinţele mai împăcate atunci când îi facem vizite.
Nu ne propunem imposibilul, am lăsat cu bună ştiinţă deoparte teme de mare interes pentru noi, al căror moment politic nu a sosit încă. Dar era important să începem de undeva, ca să avem ce să mai salvăm în viitorul nu foarte îndepărtat.
(…) Vă invit să luaţi parte la ceea ce sper să devină cel mai important efort de lobby ecologist din România, să aveţi încredere unii în alţii şi să nu rataţi această ocazie unică de a schimba în bine destinul Deltei Dunării.
Pentru a rupe cercul vicios al neîncrederii dintre autorităţi, societate civilă, comunitate academică, presă şi comunitate de afaceri, cineva trebuie să facă primul pas. Am să fiu eu acela astăzi şi sper că exemplul meu va fi urmat.
Vreau să vă spun că am încredere în fiecare dintre dumneavoastră că veţi pune suflet în ceea ce ne-am propus să facem anul acesta şi că veţi da tot ce aveţi mai bun pentru ca împreună să reuşim.
Sunt convins că la anul, pe vremea aceasta, ne vom prezenta unii în faţa altora cu temele făcute.»
Fragmente din discursul primului ministru:
«În ceea ce priveşte punerea în valoare a potenţialului acestei zone, avem un Master Plan pentru dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Prioritare sunt refacerea habitatelor naturale ale unor specii de floră şi faună sălbatică, înfiinţarea unui sistem de colectare a deşeurilor pe teritoriul Deltei Dunării. Planul are în vedere şi modernizarea infrastructurii sau sprijinirea activităţilor economice tradiţionale.
Acest plan nu trebuie să rămână numai pe hârtie! Ceea ce s-a făcut până în prezent nu este suficient, iar renaturarea trebuie să meargă într-un ritm mai accentuat. Şi vă promit că mă voi ocupa de acest lucru personal.
Evident, monitorizarea „vigilentă” din partea organizaţiilor neguvernamentale precum Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta sunt foarte necesare pentru a impulsiona aceste proiecte.
(…) În încheiere, aş vrea să mai fac o singură referire la un subiect la care pe care l-aţi ridicat, şi anume cel al centralelor eoliene. Trebuie să înţelegeţi şi acest subiect îl va aborda fără îndoială şi ministrul mediului. Există în momentul de faţă un set de politici la nivel european în ceea ce priveşte domeniul energetic, iar energiile regenerabile sunt un punct forte pe care se mizează foarte mult. Ca ţară europeană, avem obligaţia să ne înscriem în acest curent, de a pune accentul pe dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile. România nu este cunoscută ca o ţară cu mare potenţial eolian.
De aceea, cred că proiectele de centrale eoliene trebuie considerate în raport cu zonele în care ele vor fi amplasate. De aceea, cred că apropierea acestor dispozitive eoliene de producere a energiei în preajma Deltei Dunării trebuie să fie considerate cu mare atenţie, pentru a nu încerca să facem un bine – să zicem în domeniul energetic – şi să stricăm în domeniul naturii. Trebuie să respectăm natura, iar rolul societăţii civile este acela de a semnala orice fel de derapaje.»
Liviu Mihaiu, Presedintele “Salvati Delta – AC” si Gheorghe Stefan, Presedintele Agentiei Nationale pentru Piscicultura si Acvacultura
Cu ministrul mediului, Korodi Attila
Site-ul Guvernului
Dan Hulea, Directorul Societatii Ornitologice Romane, avertizeaza asupra pericolelor amplasarii eolienelor in DobrogeaAnul asta, am sarbatorit 1 mai-ul prin munca. Am curatat, impreuna cu mai multi manageri din Asociatiile Erudio si Elumni, o portiune de mal de pe bratul Sf Gheorghe. Au venit si Lavinia Sandru si Daciana Sarbu, si Korodi Attila, ministrul mediului.
La Murighiol a inceput totul
Bianca Naumovici,
Mona Nicolici,
Lavinia Sandru, Daciana Sarbu si Mona Nicolici
They don’t need no education…
2 presedinti pe metru patrat:
Daca e vorba de vicii, omul cat traieste-nvata…
Korodi Attila, ministrul mediului
Intre picaturi, Asociatia “Salvati Delta – AC” a facut 3 ani. I-am sarbatorit acum doua sambete la Fratelli Studios cu prietenii.
Ornitologul Mircea Gogu-Bogdan,
Echipa “Salvati Delta – AC”,
Hana Ciobanu, PR-ul nostru,
Ioana Tariceanu,
Razvan Crisan, de la Oricum,
100% prieteni ai Asociatiei:Pentru ca de 1 mai mi-am facut de lucru in Delta, am optat ptr pachetul redus de clubbing. Am fost doar vineri in Gossip la party-ul Clubbing Mag, care aniverseaza 2 ani (ce batran sunt…
:)) si apoi m-am retras in balta. Btw, www.clubbingmag.ro arata acum mult mai bine.
Acum un an, am fost in Mamaia tot doar in trecere. Poate ca la anul nu mai merg deloc. N-ar fi o idee rea.
Noaptea in Gossip.
Dimineata pe plaja.
